Tocmai am scăpat de alegerile prezidenţiale, am ieşit bine din ele, dar mai avem o problemă! Mulţi români sunt daţi dispăruţi; deşi nu se cunoaşte numărul exact al acestora, se pare că ei formează o majoritate. Undeva în istorie, România i-a „pierdut” pe aceşti oameni, parte a neamului nostru românesc. Profilul dispariţiilor este românul care nu se plânge şi nu se tot scuză atunci când vine vorba de pierderi, care nu comentează crezând că le ştie pe toate.
Astăzi, după tot acest timp în care aceştia nu au mai apărut, ne-am gândit că ar fi timpul să îi dăm în căutare, având în vedere condiţiile dificile ale acestor vremuri de criză; vremuri în care cele mai „uşoare” măsuri de austeritate sunt totuşi atât de greu de suportat. Şi, deşi încă nu le-am simţit pe pielea noastră, suntem aproape terminaţi psihic.
Am putea să ne plângem, aşa cum ne place nouă să facem de obicei, dar asta nu ne-ar ajuta deloc. Faptul că nu i-am căutat pe compatrioţii noştri mai repede e un fapt grav, dar deja consumat. Deşi acum câteva luni bune ne erau „de-ajuns” câteva reduceri, nu atât de drastice, acum nu mai sunt. Aşa cum auzim în fiecare zi la ştiri, ne aflăm într-un punct de cotitură, avem o reală nevoie de schimbare; avem mare nevoie să ne regăsim compatrioţii pierduţi.
Printre caracteristicile care fac parte din portretul spiritual-psihologic al acestor români, sunt următorele:
Suflet sănătos – datorită unei relaţii de prietenie adevărată cu Dumnezeu, majoritatea rănilor din sufletele acestora au fost vindecate, iar cele nevindecate sunt şi acum alinate. Trăirea lor în cadrul unei comunităţi sănătoase şi neîmpământenită într-o religiozitate care tinde să devină ea însăşi Dumnezeu au făcut ca înţelepciunea lor să crească.
Schimbare autentică – înţelegând nevoia unei schimbări, aceştia şi-au pus voinţa la lucru pentru a schimba ceva cu adevărat în propria lor viaţă şi nu în cea a vecinului; destinul “caprei” vecinului nu a afectat deciziile luate asupra propriei “capre”.
Integritate măsurabilă – constând într-o luptă continuă cu propria fire în vederea măştilor pe care aceasta le îndrăgeşte aşa de mult. Chiar mai mult de atât, lupta aceasta nu se opreşte numai aici, ci continuă cu lăcomia, minciuna şi furtişagul.
Curajul responsabilităţii – asumarea greşelilor şi alegerea de a le spune pe nume, pentru a putea fi corectate, luptând mereu pentru a le înfrânge; „Apăsat, dar nu zdrobit; pus jos, dar nu distrus”.
Profesionalism desăvârşit – realizând faptul că nu se pot pricepe la toate lucrurile au ales să evite comentarea deciziilor specialiştilor sau autorităţilor. Astfel, au ales să înveţe şi să profeseze doar acolo unde se pricep cel mai bine.
Patriotism adevărat – iubindu-şi din toată inima ţara, pământul românesc, au încetat să se autocompătimească pentru faptul că s-au născut în România şi au început să-şi dezvolte demnitatea de a fi români.
Poate pare greu de crezut, dar au existat cândva aşa români şi încă mai există. Trebuie doar să ne rugăm şi să ascultăm ca EL să lucrează în fiecare dintre noi. Recompensa noastră va consta în valoarea unei ţări pe care EL o schimbă cu adevărat: România!