Gândește-te câte lucruri știi despre natura ta și capacitățile tale. Câte despre cele ale Lui Dumnezeu. Câte despre posibil și imposibil.

Multe dintre acestea le-ai învățat treptat de la alții. Profesori, părinți, bunici, preoți, pastori și alții. Dar sunt ele reale în întregime? Cât la sută este real și cât este imaginația cuiva? Interpretarea cuiva. Părerea cuiva…

Tot ce este greșit în ceea ce ai fost învățat, dar ai acceptat drept adevăr îți va stabili limite. Unele sunt „adevăruri” de nedisputat doar pentru că vin de la o persoană căreia i s-a conferit autoritate. De către tine sau de către alții. Și căreia nu îndrăznești să-i pui la îndoială spusele.

În mijlocul tuturor semnelor de întrebare care apar, care este criteriul de stabilire a adevărului? A celui care te va elibera și te va pune într-o poziție favorabilă dezvoltării tale interioare. A propriei vieți și a altora.

Oricât ai căuta acest criteriu, nu-l vei găsi în jurul tău niciunde. Nu-l vei găsi în oameni, nu-l vei găsi în filosofii, nu-l vei găsi în sisteme. El este în interiorul tău. Dacă L-ai primit cândva…

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul.

Tu poți să faci mult mai multe decât îți închipui acum că poți. Doar că nu știi asta. Sau ți s-a spus că este imposibil să depășești niște limite.

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

Poți să înlături, în și prin Hristos, barierele din calea sănătății tale. Poți să reușești acolo unde toți ceilalți au dat greș. Poți să depășești bariere aparent insurmontabile, raportat la care primești binevoitoare sfaturi de a le accepta ca atare și a renunța la calea pe care ai început să pășești. Rugăciunea ta pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu poate fi răsplătită cu mântuirea celui pentru care te rogi, dacă tu continui să crezi cu tărie și fără îndoială în acest rezultat.

Imposibilul, ca neputință, este așadar o raportare a mentalului la mental, o privire prin ochelarii de cal ai aparentului către infinit. Nu vei reuși să vezi ce este dincolo de granițele condiționării decât atunci când te vei descotorosi de ea. Și vei crede că imposibilul este o minciună uneori satisfăcătoare, dar întotdeauna neproductivă.

Posibilul, ca nelimitare, stă la poarta împărăției minții tale. Deschide această poartă și privește dincolo de ea chiar și preț de o secundă. Dacă-ți dorești, vei fi ajutat să o faci.

Apoi vei păși afară.

Cândva…