Dumnezeu şi democraţia

   Revoluţia de la Timişoara a avut un sens unic între toate celelate revoluţii din istoria modernă şi contemporană pentru că a avut un puternic caracter religios. Dar a fost şi singura revoluţie sângeroasă din Europa de Răsărit. De fapt, se poate vorbi desre două revoluţii: una creştina, spirituala, şi alta politică. Cea paşnică, spirituala, a început vineri, 15 decembrie 1989 în jurul orei 10, în faţa Bisericii Reformate unde pastorul Laslo Tokes urma să fie arestat, şi a durat două zile şi o noapte 15, 16 decembrie.

  Armele folosite de aceşti "revoluţionari paşnici" au fost rugăciunile, imnurile religioase şi lumânările.

   Revoluţia politică a început sâmbăta seara, 16 decembrie şi a durat oficial până vineri, 22 decembrie când Ceauşescu a fost arestat dar neofcial "lupta cu teroriştii" a durat pâna aproape de Anul Nou.

   Armele regimului ateu-comunist împotriva populaţiei paşnice au fost tancurile, armata, forţele de securitate şi miliţie, înarmate cu puşti automate, mitraliere şi muniţie din belşug. Şi aşa cum spuneam în poezia Calea Girocului, "Au învins cei mai slabi, Murind şi crezând.

   În data de 21 decembrie, dimineaţa, eram cu copiii mei Ligia, Ina şi Cristi împreună cu cei peste 100 000 de timişoreni care protestau în Piaţa OPEREI. Profesorul Ivan de la Politehnică a făcut un apel din balconul Operei ca un preot sau un pastor să vină la microfon să vorbească mulţimii despre Dumnezeu:

   - După 45 de ani de ateism avem nevoie să auzim despre Dumnezeu!

   Pentru că nimeni nu răspundea apelului, profesorul Ivan a spus cu dezamăgire:

   - Ne pare rău că preoţii şi pastorii acestui oraş s-au vândut ateilor şi Securităţii, dar asteptăm ca un slujitor al lui Dumnezeu să vină la acest balcon şi să ne vorbească despre Isus Hristos, acum, înaintea sărbătorii Naşterii Domnului.

   Am spus atunci copiilor mei că mă voi duce la balcon. Copiii mei s-au uitat speriaţi la mine şi fiica mea cea mare, Ligia, mi-a spus:

   - Tată, nu te duce! E periculos! Te vor ucide sau te vor aresta. Tată, avem nevoie de tine! Te rog, nu te duce! Tu ştii că au mai încercat şi înainte să te omoare!

   - Vă rog, lăsaţi-mă să mă duc şi nu-mi rupeţi inima! Astăzi este timpul lui Dumnezeu pentru România! Dumnezeu dă oportunitatea ca românii să scrie o noua istorie şi prima pagină să fie scrisă la Timişoara. Astăzi este greu să proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu. Mâine poate va fi libertate şi democraţie. Dar astăzi, acest balcon este amvonul la care mă cheamă Dumnezeu. Dacă astăzi nu urc treptele acestui "amvon", de mâine încolo mă voi simţi compromis şi, pentru tot restul vieţii mele, o să-mi fie ruşine să urc la amvonul bisericii mele.

   Aceste cuvinte le-am spus copiilor mei în Piaţa Operei înainte ca dictatorul Ceausescu sa fie arestat. Şi copiii mei m-au înţeles, s-au rugat pentru mine si m-au lăsat sa merg în balcon. Am trimis biletul cu mesajul meu la balcon şi pentru că, comunicarea cu cei din balcon era foarte greoaie, biletul a fost citit în timpul nopţii.

................

   - Sunt pastorul Petru Dugulescu de la Biserica Baptistă nr.1 şi, după 45 de ani de comunism -ani care reprezintă şi vârsta mea- am venit la acest balcon să vi-L aduc pe Dumnezeu înapoi. Comuniştii L-au confiscat pe Dumnezeu şi au vrut să-L ia şi din minţile noastre, din familiile noastre, din ţara noastră! Pe mine au vrut ca să mă ucidă în câteva rânduri. Eu sunt viu astăzi pentru că Dumnezeul meu este viu! Slavă Lui!

   În acel moment, întreaga mulţime a început să scandeze:

   "Există Dumnezeu!"

..................