Steaua din Betleem

   Jupiter a fost considerată de toate popoarele şi în toate timpurile, o stea norocoasă, o stea regală. Tradiţia veche a evreilor socotea planeta Saturn drept protectoare a lui Israel, Tacitus confundând-o chiar cu Dumnezeul lor. Astrologia babiloniană vedea în Saturn steaua specifică Siriei şi Palestinei.

   De la Nabucadneţar, în Babilon, au trăit mii de evrei şi mulţi dintre ei probabil că au învăţat la Şcoala de Astrologie din Sippar. Această minunată întâlnire a lui Jupiter cu Saturn, protectoarea lui Israel, în constelaţia "Ţării de la Apus", a lui Mesia, a impresionat profund pe astrologii evrei. Conform gândirii astrologice, semnul acesta anunţa apariţia unui rege puternic în Ţara de la Apus, ţara părinţilor lor.

   Motivul călătoriei celor trei magi a fost deci dorinţa de a se convinge personal, de a vedea totul cu proprii lor ochi. Probabil cam aşa s-au întâmplat lucrurile în ziua de 29 mai, anul 7 î.Hr., când ei, de pe acoperişul Şcolii de Astrologie din Sippar, au observat prima întâlnire a celor două planete. În acea perioadă, căldura era deja insuportabilă în Mesopotamia, împiedicând astfel efectuarea de călătorii lungi şi grele. Magii însă ştiau că va avea loc şi o a doua conjuncţie, pe data de 30 octombrie. Ei puteau prezice această întâlnire tot atât de exact cum ar fi făcut şi cu viitoarele eclipse de soare şi lună. Faptul că pe 3 octombrie era la evrei ziua ispăşirii, a însemnat probabil pentru magi o prevenire şi pesemne şi-au început călătoria chiar la acea dată.

   Călătoria cu caravane chiar şi pe cămile, constituia cel mai rapid mijloc de transport; dar totuşi, cerea mult timp. În cazul în care călătoria a durat şase saptămâni, magii trebuie să fi ajuns la Ierusalim spre sfârşitul lunii noiembrie.

   "Unde este împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut Steaua în Răsărit şi am venit să ne închină Lui. Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult; şi tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el."

   Pentru astronomii din Răsărit aceasta trebuie să fi fost problema care a stârnit de altfel mare interes la Ierusalim. Cei trei magi nu ştiau nimic despre şcolile de astrologie din Cetatea Sfântă.

   Vestea naşterii unui nou rege l-a alarmat pe Irod. Tiranul urât de popor, îşi vedea deja tronul ameninţat. Surse istorice ne relatează că poporul era plăcut impresionat de acea ştire. Cam la un an după conjuncţia planetelor, descrise în paginile precedente, a luat fiinţă o puternică mişcare mesianică. Aproximativ în aceeaşi perioadă, istoricul evreu Flavius Josephus, ne relatează căci s-a răspândit un zvon prin care Dumnezeu a hotărât să pună capăt stăpânirii străine romane şi un semn anunţase venirea unui rege evreu. Irod care fusese investit de romani, nu era iudeu ci idumean.

   Irod nu a stat mult pe gânduri şi:

   "A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului şi a căutat să afle de la ei unde trebuia să se nască Hristosul".

   Aceştia au cercetat vechile scrieri sfinte ale neamului şi au găsit în cartea proroocului Mica, scrisă cu 700 de ani înainte că Hristosul Se va naşte în regatul Iudeii:

   " Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel..."

   Aşadar, Irod a chemat pe magi la el şi "apoi i-a trimis la Betleem".

   Fiindcă Jupiter şi Saturn s-au întâlnit pentru a treia oară în constelaţia Peştelui pe data de 4 decembrie, "n-au mai putut de bucurie" şi au pornit spre Betleem; şi iată că steaua pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor".

   Pe drumul spre Hebron, la o departare de 8 km de Ierusalim, se întinde satul BET LAHM, vechiul Betleem al Iudeii. Vechiul drum pe care a mers şi Avraam cândva, este orientat exact de la nord spre sud.

   La a treia conjuncţie, planetele Jupiter şi Saturn păreau că s-au contopit într-o stea mare şi strălucitoare. În amurg, acest punct foarte luminos era vizibil în direcţia sudului, astfel că magii din Răsărit, pe drumul lor de la Ierusalim la Betleem au avut tot timpul înaintea ochilor steaua strălucitoare. Într-adevăr, steaua mergea înaintea lor, după cum scrie în Evanghelii.