Păsările de pradă

   În filmul devenit clasic PĂSĂRILE, regizat de Alfred Hitchcock, un orăşel de pe coasta californiană este terorizat de atacurile tot mai distrugătoare ale unor păsări agresive. Pe parcursul filmului groaza e tot mai intensă, ajungând la punctul în care simpla vedere a păsărilor aşezate una lângă alta pe cablurile de înaltă tensiune trezeşte un sentiment de spaimă. În încheierea filmului, în locul tipicului "Sfârşit", Hitchcock a ales un fundal negru, care lasă spectatorului o senzaţie de groază ce îl însoţeşte tot timpul de la cinematograf până acasă, la vederea păsărilor aşezate pe cabluri. Oricât de terifiantă ar fi această poveste, ea păleste în comparaţie cu scena înfiorătoare pe care o descrie Ioan.

   "Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: "Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca sa mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea calareţilor şi cailor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!"... Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor."

   Cuvintele nu au puterea să descrie cum se cuvine grozăvia acestei scene oribile. Păsările de pradă adunate la Armaghedon ca să se înfrupte din grămezile uriaşe de cadavre umane, împrăştiate pe toată suprafaţa imensului câmp de bătălie. Cuvântul tradus prin păsări se regăseşte doar de trei ori în Biblie; de doua ori în Apocalipsa 19, versetele 17 şi 21 şi încă odată în Apocalipsa 18.2. Este vorba de cuvântul grecesc ARNIN, care indica o pasăre ce se hrăneste cu leşuri, mai precis o specie de vultur.

   În viziunea lui Ioan, îngerul cheamă vulturii să se năpustească asupra pământului, la Armaghedon, ca să mănânce la "ospăţul cel mare al lui Dumnezeu", unde se vor înfrupta din cadavrele descompuse ale duşmanilor Domnului. Textul ne spune că sunt cadavre a tot felul de oameni, mici şi mari, împăraţi şi viteji, slobozi şi robi. Aşa cum a scris Harry Ironside, "este o imagine cumplită - apogeul împotrivirii insolente a omului faţă de Dumnezeu."

   Cartea Apocalipsei ne descrie şi un alt ospăţ, cu totul deosebit de festinul vulturilor de pe câmpia Armaghedonului. În Apocalipsa 19.7, citim:

   "Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit."

   În versetul 9 citim despre ospăţul nunţii:

   "Apoi mi-a zis: "Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului".

   Ospăţul nunţii Mielului este un prilej de mare bucurie, sărbătorind căsătoria Mielului cu Mireasa Sa, Biserica.

   În ce mă priveşte, sunt bucuros că am rezervarea confirmată pentru acest ospăţ, şi voi petrece la masa raiului, căci la celălat ospăţ - cel de la Armaghedon - făpturile umane participante nu vor sta la masă, ci VOR FI ÎNSĂŞI MÂNCAREA.

   ... ... tu ţi-ai făcut vreodata rezervarea la ospăţul nunţii Mielului?

   ... ... ai acceptat în mod personal lucrarea de mântuire a Mielului lui Dumnezeu?

   Sper din toată inima că ai făcut toate acestea, căci doar aşa îţi poţi asigura locul la sărbătoarea pe care nu trebuie să o pierzi cu nici un chip!

   ... ... vă îndemn cu tărie să vă înscrieţi numaidecât!