MUZICA CREŞTINĂ

                   Muzica este o parte importantă din viaţa oricărui om, pentru că aşa am fost făcuţi de Dumnezeu, ca să răspundem la muzică. De asemenea, muzica este un limbaj internaţional prin care putem comunica cu toţi oamenii. Oriunde ai merge în lumea aceasta, indiferent de cultură, civilizaţie sau economie, în orice neam, întâlneşti muzica ocupând un loc important în societate. Asta se întâmplă deoarece  muzica există în Univers cu mult înainte de facerea omului, pentru că Dumnezeu a creat muzica şi a creat tot Universul într-o armonie perfectă, la fel ca şi armonia muzicală. Şi asta pentru că Dumnezeu este o fiinţă muzicală şi omul este o fiinţă muzicală, dar şi Satan este o fiinţă muzicală. Dintre toate formele de artă, în mod specific muzica este în legătură cu Dumnezeu şi cu oamenii lui Dumnezeu. Toate artele frumoase sunt un dar de la Dumnezeu, dar Scriptura nu ne cere să venim cu sculpturi, poeme sau picturi înaintea Domnului(deşi şi prin acestea putem glorifica pe Dumnezeu), ci ne cere să venim cu cântări de laudă (Ps.100:2).

        Dumnezeu ne-a făcut ca să percepem muzica, să răspundem (să reacţionăm) la muzică, care este ca un stimul pentru noi, căci ne atinge emoţiile şi putem fi manipulaţi prin ea. Platon a zis: „Lăsaţi-mă să fac cântările unei naţiuni şi nu-mi pasă cine face legile”.  Legea constrânge, dar muzica manipulează şi te poate predispune la diferite stări sufleteşti: tristeţe, bucurie, ură, revoltă, linişte, îngrijorare, letargie sau entuziasm, laudă, mulţumire. Muzica are o mare putere de influenţă asupra sufletului nostru, dar chiar şi asupra trupului fizic. S-a dovedit că sunetul muzicii poate ordona s-au dezordona moleculele.

        Muzica are ca scop principal să glorifice măreţia lui Dumnezeu şi să vestească printre popoare Numele Lui. În Scriptură găsim peste 600 de versete în Biblie care fac referire la muzică sau la instrumente muzicale. Dar, odată cu apariţia păcatului şi căderea lui Lucifer (Isaia 14:12-13), care era conducătorul muzicii de închinare în cer, totul s-a schimbat. Lucifer a devenit Satan, duşmanul lui Dumnezeu şi al omului şi el conduce acum muzica lumii, care este o muzică a revoltei împotriva lui Dumnezeu şi împotriva ordinii rânduite de Dumnezeu. Fiecare gen muzical lumesc poartă un mesaj foarte clar şi nu este un mesaj care glorifică pe Dumnezeu. De exemplu, muzica „rock” şi „heavy metal” are cel mai clar mesaj al revoltei, al răzvrătirii. Orice fel de versuri ai pune pe această muzică, mesajul ei este acelaşi şi îndeamnă la rebeliune.

Deci, acum, nu doar că există muzică bună, care-l onorează pe Dumnezeu şi muzică rea, care nu-L glorifică pe Dumnezeu, dar prin această muzică rea, lumească, Diavolul îi manipulează pe oameni împotriva lui Dumnezeu şi a legilor Lui. Creştinii, nu doar că ar trebui să deosebească muzica dumnezeiască de muzica lumească (drăcească), dar ar trebui să şi folosească cântarea de laudă ca o armă puternică în viaţa lor. Dr.Lee Robertson a zis: „Nu poţi înfrânge un creştin care cântă”. Se aude, creştine, cântarea ta? (Ps.104:33)

                Dumnezeu ne învaţă prin Cuvântul Său cum să deosebim muzica dumnezeiască de cea lumească şi  cum să folosim muzica pentru a-L glorifica pe Dumnezeu şi să avem o părtăşie frăţească bună.

Principii biblice pentru muzica de închinare:

I.                   Mesajul Muzicii

Muzica este, de asemenea, un mod de comunicare; muzica (chiar şi fără cuvinte)transmite un mesaj cu caracter moral. Principalul argument, astăzi, pentru folosirea muzicii lumii (ca şi gen muzical: rock, hip-hop, rap, jazz, etc.) în biserici este că muzica în sine este amorală, adică nu transmite nici un mesaj cu caracter moral, ci dacă are versuri creştine şi este interpretată de creştini, în biserică, atunci putem numi acea muzică, creştină.             Acest argument este total în contradicţie cu orice filozofie lumească despre mesajul pe care-l poartă muzica şi este în contradicţie evidentă şi cu învăţăturile Scripturii care arată că, atât muzica, cât şi celelalte lucrări ale lui Dumnezeu, transmit un mesaj cu caracter moral, care ni-L descoperă pe Dumnezeu, până la un anumit nivel (Ps.19:1-4 „ ...fără vorbe, fără cuvinte...”; Rom.1:20).

Muzica transmite un mesaj prin ea însăşi, fără cuvinte.  Ascultând o arie muzicală stârneşti nişte simţiri: bucurie sau tristeţe, dragoste sau ură, uimire, ordine sau haos, putere sau slăbiciune, lumină sau întuneric, calm (pace) sau frământare, etc. Tot astfel muzica lumească transmite un mesaj care este imoral.

De exemplu: „ -heavy metal si rock- ritmul revoltei; -rap si hip-hop- ritmul indiferentei, non-conformist (tot mai des auzim: nu-mi pasa...); -manele- ritmul imoralitatii -muzica usoară- ritmul romantic; -country- nostalgia copilariei, familie, la tara…; -new age- ritmul naturii, al Pamantului –Mama Gaia (meditatie transcedentala..etc)" – citat din „sunt duhuri in spatele ritmurilor muzicale?” de Geabou Mihail. La acestea aş adăuga jazz-ul care aduce mesajul senzualităţii, un mesaj immoral care îndeamnă la desfrâu.

Când vorbim despre muzică şi încercăm să discernem dacă are un mesaj bun, creştin sau nu, atunci trebuie să avem în vedere mai multe elemente componente care pot influenţa mesajul unei piese muzicale sau al unei cântări: 1. Muzica propriu-zisă (melodia, armonia, ritmul); 2. Textul-versurile; 3. Stilul de interpretare;                     4. Interpretul. Toate aceste elemente dau o notă semnificativă mesajului pe care-l transmite muzica. Deci, este un lucru clar că muzica poartă cu ea un mesaj cu caracter moral şi nu poate fi neutră din acest punct de vedere.

II.                Cântarea  nouă – Ps.40:1-3

După cum toate lucrurile s-au făcut noi în viaţa celui născut din nou (2Cor.5:17),  acest lucru trebuie să se vadă şi în cântarea lui.  Credincioşii nu mai trebuie să se asemene cu lumea, ci să se deosebească de lume chiar şi prin muzică.(Rom.12:2)

A.      Scopul cântării noi

Muzica lumească caută să placă oamenilor, să-i distreze, să-i înveselescă, pe când câtarea cea nouă caută gloria Domnului: „o laudă pentru Dumnezeul nostru”(Ps.40:3b). Muzica nu a fost creată cu scopul de ai distra pe oameni şi de ai face să se simtă bine, ci pentru pentru a glorifica măreţia lui Dumnezeu şi pentru a înălţa duhul în închinare.

B.      Sursa cântării noi – (Ps.40: 3a) „Şi EL mi-a pus în gură o cântare nouă...”

Această cântare nouă este de la El; nu este din lume, nici măcar de la o biserică, nu este inventată de om, ci este de la El. Trebuie mai întâi să ai o relaţie personală cu El ca să poţi primii cântarea cea nouă. Lasă-L pe El să te înveţe cântarea cea nouă prin Cuvântul Său (Col.3:16 ). Belşugul Cuvântului Său locuind în noi va inspira cântarea cea nouă, cântarea de laudă.

C.     Motivaţia cântării noi – (Ps.40:1-2,4)

Relaţia şi părtăşia pe care o am cu Dumnezeu mă face să-I cânt, mă motivează să mă închin Lui şi să-I aduc cântări de laudă („ M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.”). Nu muzica prin stilul ei şi acordurile ei mă entuziasmează, ci umblarea mea cu Dumnezeu mă face să izbucnesc în cântări de laudă. Muzica este ceva graţios, armonios, încântător prin acordurile ei, prin dinamica şi unitatea ei, dar nu este Dumnezeu, ci doar una din creaţiile Lui minunate, ca şi Soarele, Luna şi mulţimea astrelor cereşti. Sunt mulţi oameni de artă, oameni de cultură, oameni educaţi, care se închină înaintea operelor de artă, în loc să se închine Creatorului acestui Univers. Motivaţia pentru cântarea cea nouă nu vine din stilul sau ritmul muzicii, ci din părtăşia pe care o am cu Dumnezeul meu.

D.     Rezultatele cântării noi – (Ps.40:3c) „Mulţi vor vedea lucrul acesta şi se vor teme, şi se vor încrede în       Domnul”.

Cântarea cea nouă, alături de viaţa cea nouă este o mărturie a creştinului în faţa lumii. Lumea trebuie să vadă viaţa cea nouă şi trebuie să audă cântarea cea nouă, ca să vină şi alţii la Domnul. Ce văd oamenii la noi, la viaţa noastră, la muzica noastră, la închinarea noastră?                                                                                                                                                                                                                                     

III.             Muzica creştină este legată de duh, nu trup – Efes.5:18-19

Puterea muzicii dumnezeieşti constă în chemarea pe care o adresează duhului, iar puterea muzicii lumeşti constă în chemarea pe care o adresează trupului, firii pământeşti (Gal.5:17,24-25). Muzica dumnezeiască mişcă duhul, iar muzica lumească mişcă trupul, apelează la carne, de aceea este aşa de atrăgătoare pentru lume. Puterea muzicii lumeşti stă în chemarea pe care aceasta o adresează firii pământeşti; muzica lumească stârneşte firea. De aceea muzica nu trebuie judecată după cum ne face să ne simţim în trup, ci după principiile Cuvântului lui Dumnezeu şi după cum ne înalţă duhul în închinare.

 Plinătatea Duhului (controlul Duhului) va fi văzută şi prin cântarea noastră. Asta spune Efes.5:18-19 „ ... fiţi plini de Duh, vorbind între voi cu psalmi, şi cântări de laudă, şi cântări spirituale, cântând şi aducând laudă Domnului din toată inima" . Când a izbucnit ultima dată inima ta în cântări de laudă, chiar dacă fizic nu te aflai într-o dispoziţie deosebită? Cum au putut Pavel şi Sila să izbucnească în cântări de laudă, la miezul nopţii, fiind întemniţaţi? Erau controlaţi de Duhul lui Dumnezeu şi acesta era rezultatul (F.A.16:25).

Aşa deci, muzica creştină trebuie să fie o muzică duhovnicească (legată de duh), şi nu trupească (legată de trup). Omul duhovnicesc izbucneşte în cântări de laudă, dar omul firesc umblă după muzica trupească. Muzica creştină este aceea care determină spiritul nostru să tresalte şi să izbucnească în închinare înaintea lui Dumnezeu, fiind uimit de măreţia, puterea, frumuseţea şi sfinţenia lui Dumnezeu(Ps. 98:1-9).

IV.              „Scopul scuză mijloacele”

Multe biserici folosesc acest principiu referitor la muzică astăzi, principiu care nu este biblic, dar este folosit pentru a atrage cât mai multă lume în biserică. Raţionamentul lor este: „dacă vom schimba puţin muzica asta învechită cu nişte ritmuri mai antrenante şi mai potrivite cu epoca, adică lumea, în care trăim (vezi mişcarea MCC, Muzica Creştină Contemporană), atunci vom atrage mai mulţi oameni, şi mai ales tineri, care altfel se cam plictisesc”. Domnul, însă, nu ne-a însărcinat să atragem cât mai multă lume cu orice preţ, ci să-L glorificăm pe El în tot ce facem (1Cor.10:31), să ne închinăm Lui cu entuziasm şi încredere, în aşa fel încât păcătoşii să fie convinşi de starea lor şi să vină la Mântuitorul, iar creştinii să fie încurajaţi şi stârniţi la închinare.

Alţii cred că, dacă din inimă, cu sinceritate vrei să-L lauzi pe Domnul şi vrei să vezi oameni mântuiţi, atunci nu mai contează stilul muzicii pe care o foloseşti, atâta timp cât obţii rezultatele dorite. Biblia, însă, neagă categoric acest raţionament şi ne arată foarte clar că pentru Dumnezeu „scopul NU scuză mijloacele”, căci El este interesat atât de rezultate, dar mai ales de mijloacele folosite pentru a ale obţine. Poţi să fi cât de sincer vrei în încercarea de a-L onora pe Domnul şi totuşi El să nu primească închinarea ta (vezi jertfa lui Cain, Gen.4:4-6 şi slujirea lui Uza, 2Sam.6:7).

Scopul nostru prin muzica creştină este să reflectăm caracterul lui Dumnezeu, NU să le oferim oamenilor ce le place. Muzica creştină, ca şi Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să instruiască, să mustre, să corecteze, să dea înţelepciune.

V.                 Muzica creştină este produsă şi apreciată de creştinii care au o viaţă îmbelşugată împreună cu Domnul Isus

Se pune tot mai mult această problemă: De ce nu e viaţă în Biserică? De ce creştinii nu sunt învioraţi prin muzica religioasă? De ce nu produce entuziasm în inimile lor?

Sigur că un creştin căruia Dumnezeu i-a dat darul muzicii, şi care este pus responsabil cu muzica, şi care îşi dă toată silinţa ca să înflăcăreze şi să folosească la maxim acest dar, va fi o mare binecuvântare şi va influenţa lucrurile în bine, dar nu poate niciodată să suplinească părtăşia săracă  a creştinilor cu Domnul, la modul personal, sau lipsa plinătăţii Duhului Sfânt din vieţile membrilor Bisericii. Cu alte cuvinte, dacă creştinii dintr-o adunare sunt plini de Duh, atunci ei nu au neapărat nevoie de un muzician profesionist printre ei ca să-i facă să cânte cu entuziasm, dar un dirijor de muzică bun din Biserică nu poate face nimic dacă credincioşii nu sunt plini de Duh. Scopul dirijorului nu este să trezească nişte inimi reci, letargice şi nişte trupuri obosite de lucrările lumeşti şi nişte minţi care se gândesc la treburile de acasă, deşi sunt la adunare pentru închinare; ci scopul dirijorului este să conducă în închinare, în ordine şi cuviincios(vezi planificarea închinării la Templu făcută de David), pe creştinii care vin cu inimile pregătite de acasă, dornici de părtăşia cu fraţii şi de închinare (Ps.100:1-5).

Muzica creştină este legată de o umblare îndeaproape cu Domnul şi de un duh mulţumitor, fără de care nu poţi aprecia sau cânta, cu entuziasm pentru gloria Domnului . De excemplu :

1.       Moise a ales să sufere batjocura împreună cu poporul lui Dumnezeu, a refuzat o viaţă confortabilă, lumească şi a ales să urmeze pe Domnul, să rămână în părtăşie strânsă cu El. De aceea şi Dumnezeu a făcut lucruri mari cu Moise, iar Moise a izbucnit în cântări de laudă (vezi Cântarea lui Moise Ex.15:1-19 şi Ps.90).

2.       Maria era o fecioară curată înaintea Domnului şi umbla în frica de Domnul aşteptând promisiunile Lui. Din cauza acestei părtăşii bogate cu Domnul, Maria a fost binecuvântată între femei şi mărturise prin cântare de laudă: „pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine”(Cântarea Mariei, Luca 1:39-56).

Observaţi modelul care se repetă: relaţia cu Dumnezeu – umblarea cu Dumnezeu – lucrări mari – cântări de laudă!

Muzica creştină este un domeniu în care trebuie să luptăm şi să veghem din ce în ce mai mult ca să păstrăm biserica neîntinată de lume. În cartea sa: „Bătălia pentru muzica creştină”, Tim Fisher scria:

                „Intrând în anii adolescenţei (sfârşitul anilor 60), dacă aş fi dorit să ascult „muzica lumii”, ar fi trebuit să scap de influenţa familiei mele, a bisericii, a şcolii creştine, şi chiar de influenţa multora dintre prietenii mei. Astăzi, dacă un adolescent creştin vrea să asculte acelaşi gen de muzică „lumească”, el poate s-o facă cu încurajarea familiei, a bisericii, a şcolii şi a prietenilor lui.”