Suferinţele evreilor duşi în robie

   Vă aduceţi aminte, fară îndoiala,  de sărmanul lăptar evreu Tevye din cunoscutul film Scripcarul de pe acoperiş (Fiddler on the Roof). Copleşit de sărăcie şi străduindu-se să păstreze tradiţia în ciuda opresiunii ruseşti, total antisemite, el strigă către Dumnezeu: "Ştiu, ştiu, noi suntem poporul Tău cel ales. Dar, măcar din când în când, n-ai putea să alegi pe altcineva?" Tevye este prototipul evreului scos din ţara lui şi dus în robie. El experimentează exact ce profeţise Moise:

   "Între aceste neamuri, nu vei fi liniştit şi nu vei avea un loc de odihnă pentru talpa picioarelor tale. Domnul îţi va face inima fricoasă, ochii lâncezi şi sufletul îndurerat."

   Tevye ilustrează întocmai această profeţie, oferind imaginea vie a suferinţelor pe care le-au îndurat evreii de-a lungul secolelor, din momentul exilării din Ţara Promisă. Ca şi Tevye, în multe locuri, evreii au avut de înfruntat diverse forme de persecuţii; pogrom, discriminare, interzicerea accesului la anumite profesii şi ocupaţii, izolarea în ghetouri sau evacuare silită din spaţiile pe care le deţineau, acestora dându-li-se alte destinaţii.

   Pentru a vă da seama ce persecutaţi au fost evreii şi cât de marginalizaţi au fost, gândiţi-vă la următoarele realităţi istorice:

   Înainte de al doilea război mondial, precum şi în timpul desfăşurării acestuia, evreii din întreaga Europă erau ţinta persecuţiilor finanţate de catre stat. În 1913, nouă milioane de evrei trăiau în 21 de ţări europene. Până în 1945, doi din trei evrei europeni fuseseră ucişi. Când teroarea războiului s-a încheiat în cele din urmă, odiosul adevăr a ieşit la iveală. Holocaustul cauzase exterminarea unei treimi din populaţia evreiască existentă în lume la izbucnirea conflagraţiei. După invadarea Uniunii Sovietice de către Germania, în 1941, unităţi mobile de exterminare ce escortau armata germană au început sa-i împuşte în masă pe evreii ce locuiau la periferiile oraşelor ocupate. Căutând mijloace cât mai eficiente de a-şi satisface obsesia, naziştii au creat sisteme speciale, bine oraganizate, entru a ucide un numar urias de civili evrei. În Polonia au fost înfiinţate centre de exterminare. Milioane de evrei au murit în ghetouri şi lagăre de concentrare din cauza înfometării, execuţiilor, brutalităţii şi bolilor. Din şase milioane de evrei ucişi în timpul celui de-al doilea război mondial, mai mult de jumătate au fost exterminaţi în lagărele naziste ale morţii.. Nume precum Treblinka, Auschwitz şi Dachau au devnit sinonime cu ororile Holocaustului.

(Carol Stream, IL Tyndale House Publisher, Inc.2007, folosit cu permisiune)

   Da, Dumnezeu i-a ales pe evrei!

   Le-a acordat această onoare, făcând din ei, prin legământ, beneficiarii binecuvântărilor Sale fără de pereche. Dar cu cât sporeau binecuvântările, cu atât mai grea era povara pe care o purtau, pentru vina de a-L dezamăgi pe Dumnezeu. Prin urmare se punea întrebarea: Onoarea ce li s-a dat a meritat suferinţa pe care au îndurat-o? Le-ar fi fost mai bine evreilor dacă Dumnezeu ar fi ales pe altcineva? Rabinul Leo Baeck compară suferinţele poporului evreu cu binecuvântările legământului şi trage o inspirată concluzie:

   Niciun alt popor nu a moştenit aşa o revelaţie ca poporul evreu; niciun alt popor nu a purtat pe umeri în aşa măsură greutatea poruncii divine; şi din acest motiv, niciun alt popor nu a fost trecut prin perioade atât de dificile, de apăsătoare, Unele părţi ale moştenirii nu s-au împlinit de fiecare dată, dar ele rămân în picioare, aşteptându-se clipa sorocită.

   Baeck ne spune că istoria evreilor nu s-a încheiat încă. Deşi s-ar părea că suferinţele lor întrec măsura binecuvântărilor primite, plinătatea moştenirii lor încă nu a fost atinsă. Aceasta ÎŞI ASTEAPTĂ VREMEA SOROCITĂ. Cu alte cuvinte, dacă sunteţi de părere ca evreii nu au fost destul de binecuvântaţi pâna în prezent, mai aşteptaţi puţin. Încă nu aţi văzut nimic!

   Promisiunea lui Dumnezeu urmează să se împlinească în chip desăvârşit!