Pana in 1789 casatoria a fost fundamentata pe principii strict religioase si era oficiata numai in fata lui Dumnezeu. In 1789 Revolutia Franceza a marcat aparitia unei noi infatisari a casatoriei sub forma unui contract civil, in timp ce  importanta religioasa a casniciei a trecut pe loc secund. Iar casatoria religioasa nu se poate desfasura decat dupa cununia civila.

Personal cred ca unul dintre motivele pentru care rata casniciilor reusite este tot mai scazuta este pentru ca sunt tot mai mult asimilate unui contract.  Chiar  aparitia contractelor prenuptiale vine in ajutorul celor afirmate de mine.

Rolul unui contract prenuptial este acela de a pune la adapost una dintre parti in cazul in care celalalta “va calca stramb” la un moment dat.

Totusi, faptul ca inchei de la bun inceput un contract prenuptial  poate insemna ca:

• nu sunt foarte sigur de alegerea facuta
• plec de o pozitie de forta, pentru ca eu am ceva ce poate fi luat inapoi  daca nu-mi  sunt respectate conditiile
• lucrurile trebuie sa se intample cum vreau eu sau nu se mai intampla deloc
• nu am intentia serioasa de a munci si a ma lupta pentru casnicia mea

Un  contract este o intelegere intre parti, care are la baza anumite conditii si clauze si care poate fi anulat prin consimtamant mutual , daca aceste conditii sau clauze nu au fost respectate.

Un contract are raspundere limitata si are ca fundament lipsa de incredere. El functioneaza dupa principiul : daca … atunci …

Desigur, nu toate casniciile incep cu semnarea unui contract prenuptial. Dar, este foarte importanta intentia pe care o am inima mea atunci cand pornesc  la drum intr-o casnicie. Daca imi spun  “daca nu va merge, o sa divortez” deja mi-am pregatit un plan B, iar cand am semnat  actul de casatorie, in sinea  mea  am semnat de fapt un contract.

Probabil ca acesta intelegere contractula se aplica foarte bine relatiilor de concubinaj si casatoriilor de proba. Dar pentru o casnicie reusita, contractul este insuficient.

Traim zile in care cautam sa obtinem lucruri repede si fara prea mare efort. In aceste conditii, perspectiva de contract asupra casniciei pare a fi una de la sine inteleasa. La fel ca si rezilierea sa, atunci cand una sau mai multe clauze nu sunt respectate.

Totusi, oamenii cei mai fericiti si mai impliniti sunt cei care fac parte dintr-o casnicie reusita. Ca recunoastem sau nu, reusim mai bine in toate lucrurile atunci cand avem alaturi un partener de viata care ne sprijina si pe care putem conta. Dar, pentru a ajunge aici, avem nevoie de ceva mai mult decat de un contract. Avem nevoie de un angajament, sau de un legamant.

De ce casnicia este un legamant?

Un legamant, un angajament, este mult mai mult decat un contract. El exclude planul B si determina implicarea reala a celor doi parteneri in relatie. Un legamant are obligatii si raspunderi nelimitate si se bazeaza in totalitate pe incredere. Termenul “legamant” este de provenienta biblica si are intodeauna sensul de intelegere permanenta.

In lumina acestor lucruri, cred ca “DA”-ul de la casatorie, nu trebuie spus niciodata cu usurinta. Deoarece, legamantul casatoriei cuprinde totul. Presupune sa renunti la unele drepturi si sa iti asumi multe obligatii. “DA” ar trebui sa insemne “ Iti dau tie tot ce am eu. Iti dau trupul meu, banii mei, bunurile mele, visurile mele; am sa te apar, chiar daca va trebui sa-mi dau viata pentru tine. Voi fi sincer/a si fara ascunzisuri. Te voi sustine si voi fi alaturi de tine intodeauna cand vei avea nevoie”. Legamantul nu este conditionat de nimic. Am ales sa spun DA si acest DA inseamna ca mi-am dat cuvantul.

Ideea de legamant nu este una prea confortabila. Pentru ca presupune sa asezam  decizia luata mai presus de circumstante si de ceea ce simtim. Iar ca sa putem face acest lucru, avem nevoie de rabdare, de acceptare, de iertare, de renuntare – lucruri care nu sunt usor de implinit. De aceea, spuneam in articolul anterior, ca este vorba de munca intr-o casnicie reusita, nu de solutii rapide in cativa pasi.

In urma cu 8 ani, cand ne-am casatorit, eu si sotul meu – Honey, cum il alint eu – am spus DA si am spus-o ca un legamant. Asta ne-a ajutat sa trecem prin toate cate am trecut si sa ramanem impreuna. Pentru ca atunci cand ne-am casatorit, aveam amandoi probleme serioase, de care eram mai mult sau mai putin constienti. Nu a trecut mult timp pana cand aceste lucruri au iesit la iveala si nu de putine ori gandul de a renunta ne-a bantuit mintea. Dar pentru ca nu am semnat un contract ci am facut un legamant, am ramas, am invatat, ne-am rezolvat din probleme, ne-am schimbat si putem spune ca am ajuns intr-un punct de echilibru pe baza caruia crestem in relatia noastra.

Iar singurul motiv de divort, vehiculat in gluma bineninteles, a ramas cantitatea insuficenta de clatite, pe care Honey o reclama prietenilor nostri, de cate ori are ocazia.