Aveam 29 de ani şi încă nu eram căsătorit. De mai bine de 6-7 ani mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea şi mie soţia alături de care să întemeiez o familie care să-L glorifice pe El; doream ca El să se poată bucura de familia noastră. Ştiam că atunci ne puteam şi noi bucura unul cu celălalt. Am citit în Biblie că El este întemeietorul familiei, ştiam că El cunoaşte care este ajutorul potrivit pentru mine şi, chiar mai mult de atât, El îmi doreşte binele mai mult decât mi-l doresc eu.

   Am văzut în jurul meu atâta nefericire în familie, infidelitate, ceartă, tensiune şi foarte multe divorţuri. Citind Biblia am înţeles că nu aceasta este voia lui Dumnezeu şi am înţeles că ascultând de Dumnezeu pot avea parte de familia după voia Lui. Am aşteptat, am aşteptat şi iar am aşteptat. Mă rugam, căutam, plângeam. Vedeam prieteni care nu doar că se căsătoriseră ci aveau şi copii, iar eu nu aveam nici măcar prietenă în vederea căsătoriei. Alţii prieteni aleseseră să trăiască în curvie... adică fără legământ şi în afara voiei lui Dumnezeu.

   În vara anului 2009, în data de 2 august, „a răsărit Soarele şi pe strada mea.” Dumnezeu s-a îndurat de mine. Atunci, pentru prima dată, am sărutat o fată- fata care acceptase să-mi fie soţie. Primul nostru sărut l-am închinat lui Dumnezeu, l-am păstrat pentru ziua nunţii. Şi n-am regretat o clipă aşteptarea.

   Nu mai ştiu din ce pasaj din Biblie s-a predicat, dar din toată slujba de la biserică ţin minte un singur lucru: „Mihai, fă-te mai uşor de iubit!”, „Ema, fă-te mai uşor de iubit!”...Şi cât de important a fost lucrul aceasta pentru noi ca familie! Am rămas surprins. Niciodată nu auzisem punându-se problema în felul acesta. Ştiam că eu trebuie să o iubesc pe ea, iar ea trebuie să fie aşa şi aşa, să facă cutare şi cutare lucru, dar niciodată nu m-am gândit că trebuie s-o ajut să mă iubescă şi chiar că pot s-o ajut.

   Ce a însemnat pentru mine „fă-te mai uşor de iubit!”? Am înţeles că înainte să cer şi să am aşteptări de la soţia mea, trebuie să am aşteptări de la mine şi să ofer întâi dragoste. Am înţeles că trebuie să fiu activ şi să ies în întâmpinarea nevoilor ei şi să nu aştept să-i pun nervii şi răbdarea la încercare. Nu trebuie să profit de faptul că soţia mă iubeşte. Faptul că sunt iubit este o cinste, o onoare, dar care mă responsabilizează să iau seama la mine-„cum pot să-i arăt dragostea mea prin fapte?” Am înţeles că indiferent cât de frumoşi am fi, indiferent cât de simpatici şi deştepţi am fi noi, oamenii, fiinţe predispuse la păcat şi greşeală, avem tendinţa naturală de a ne face greu de iubit şi uneori chiar imposibil de iubit. Menţinerea în echilibru a relaţiei de dragoste care asigură fericirea familiei este o sarcină mult prea mare care nu poate fi purtată doar de unul dintre partenerii de căsătorie. De aceea este înţelept şi bine să-mi ajut soţia şi ea pe mine.

   Cum putem să ne facem mai uşor de iubit? Nu e prea greu din când în când să-mi mai spăl farfuria sau poate ceva vase din chiuvetă, nu este prea greu din când în când să aduc o floare soţiei mele şi să-i spun că o iubesc, să o apreciez pentru ceea ce face, pentru ceea ce este sau modul în care se poartă, să fiu interesat de ceea ce simte, ce doreşte sau chiar cum i-a fost ziua la serviciu. Pentru ea, iubirea înseamnă apreciere, timp...timp de calitate (cum spune ea.) Doamne ajută-mă! Dacă eşti soţie, nu uita că pentru soţ, iubirea înseamnă respectul şi ascultarea pe care i le acorzi. Aşa am fost creaţi şi bărbatul este „capul familiei”- spune Dumnezeu. Nu-l vorbi de rău şi nu-i întoarce vorba în public sau în faţa copiilor. Apreciază-i munca şi întreabă-l cum îi poţi fi de ajutor. Îngrijeşte-te nu doar când ieşi din casă ca şi cum părerea străinilor ar conta pentru tine, ci cu atât mai mult în prezenţa lui.

   Vrei să-ţi fie mai bine în familie? Încercă şi tu, fă-te mai uşor de iubit! Lasă aşteptările şi termină cu criticile soţului/soţiei tale! Familia nu este locul în care cauţi să profiţi de bunătatea celuilalt, ci cadrul dragostei care se jertfeşte. De aceea, Dumnezeu a lăsat căsătoria să fie pentru oamenii maturi, pentru cei care au învăţat să iubescă atât de mult încât sunt gata să ofere dragoste şi să se jertfească pentru persoana iubită. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în semerenie, se poate! Succes!

Geabou Mihail