De-aş fi ştiut...

... De-aș fi știut că ziua este fața Ta peste pamânt, n-aș fi iubit noaptea păcatului...

   Dacă  aș fi învățat numărătoarea Ta, azi eram mai bogată  (în dăruire), decât sunt.

   Dacă aș fi știut că stai în cer și râzi de ''înțelpciunea oamenilor'', azi eram mai înțeleaptă.

   Dacă aș fi știut că mamele sunt niște izvoare ale rugăciunii pentru copiii lor aș fi dorit să văd  lacurile de lacrimi în cer...

   Dacă aș fi știut că pâinea mâncată pe pamânt satură doar aici, aș fi schimbat-o mult mai demult cu Pâinea vieții care satură pe vecie.

   Dacă aș fi stiut că mila este medicamentul cel mai dulce, m-aș fi înscris la școala milei Tale demult...

   Dacă aș fi știut că dragostea topește cei mai de temut ghețari ai urii azi, inima mi-ar fi înotat  demult, în apele dulci ale dragostei Tale.

   Dacă aș  fi știut că muzica cântată pe pamânt în închinare, Ție, mă califică pentru corul ceresc-veșnic, aș fi ales numai să cânt, fără să mai vorbesc.

... Și toate acestea, s-au întâmplat înainte să ştiu că eu sunt un înger creat de Tine în cer, cu mâini de slujire în loc de aripi, cu genunchi de rugăciune ce mă duc în părtașie sfântă, în mijlociri ce aduc izbăviri și bucurii, înainte să ştiu că-n Golgota, m-ai născut în neimaginabile suferinți să-Ți fiu cel mai iubit aici și preaiubit în veșnicii.

     Alexandrina Tulics