Ezechiel 37:10 „Am proorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au statut pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la numar. »

   Într-o manieră neobişnuită, stranie şi dramatică, profetul aduce vestea plină de bucurie conform căreia mai este speranţă pentru Israel. Da, încă mai este loc pentru o trezire. Chiar oasele uscate, fără tendoane, lipsite de carne şi sânge, pot învia. Oare există în istorie, oricare istorie, vreun tablou mai ridicol ca acesta? Aici e vizibil capătul tuturor nădejdilor. Profetul ne prezintă că venirea Duhului lui Dumnezeu aduce viaţă. Acelaş adevăr extraordinar este necesar şi astăzi într-o lume plină de oase uscate.

   Biblia conţine mai multe versete care ne cheamă la trezire spirituală (Psalm 57 :8, Isaia 51 : 9, Romani 13 :11, Efes 5 :14, etc).  La ora această tristă, lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină; aşa că Isus e rănit „în casa celor ce-L iubeau.”

   Dar oare de ce este nevoie pentru ca trezirea spirituală să vină ?
   Întâi este nevoie de oameni eliberaţi de teamă, la fel ca Ezechiel. Apoi, e nevoie de oameni îmbătaţi de Duhul Sfânt. Vrea Dumnezeu prea mult? Au fost Wesley, Whitefield, Finney, Hudson Taylor ediţii speciale de predicatori? Nu. Dacă citesc bine cartea Faptelor Apostolilor, aceasta era norma obişnuită cândva.

   Apoi, este nevoie de o întoarcere şi trăire a Cuvântului lui Dumnezeu. Vedem în versetul 4, că doar Cuvântul viu al lui Dumnezeu a fost obligatoriu pentru ca să aibă loc trezirea şi restaurarea Israelului.

   Să fim oameni plini de Duhul Sfânt prin care trezirea spirituală să vină!

   „Uneori trezirea întârzie pentru că unii confundă inspiraţia cu transpiraţia”

   Leonard Ravenhil