Pune-ți acum o întrebare legată de viața ta spirituală: „Nu fac anumite lucruri pentru că nu-mi permite norma bisericească, sau pentru că în duhul meu simt că nu este bine?” Adică mintea (norma) este cea care te conduce în acțiunile pe care le întreprinzi, sau duhul (înțelesul profund) îți șoptește care sunt direcțiile de urmat?
„Jertfa” gesturilor este norma care se află în mintea credinciosului îndreptându-l spre formalism. Spre aparenţă.
„Mila” adâncului inimii este dragostea în acțiune care te face să dăruieşti, să îngrijeşti, să ierţi, să treci cu vederea pentru că îţi pasă.
Sigur că există o milă care ține de calcul, de acțiune premeditată. Dăruiesc în starea mea „moderată”, în acel „căldicel” biblic care îmi atrage până la urmă – într-un fel sau altul – pieirea.
Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Însă calea cea adevărată a milei este calea dragostei dumnezeiești.
Ce vei alege astăzi? O cale (jertfa – aparentul, superficialul, inutilul) care lasă spiritul în afara porților împărătești? Sau puterea milei care îți potențează nemeritatele virtuți dobândite prin Hristos, adâncindu-te în Dumnezeu și netezindu-ți calea către cel ce-ți seamănă întru făptură?
Cât timp nu vei înţelege că nu mai ai nimic de jertfit (şi că oricum nu contează!) pentru că Isus Hristos a făcut deja totul pentru mântuirea şi binecuvântarea ta, vei încerca să mituiești Cerul prin faptele tale intenţionate să-ți mijlocească izbăvirea.
Mila ta este răspunsul inimii tale față de dragostea ce ți-o poartă Dumnezeu și pe care ai primit-o în adânc prin credință, acceptându-L pe Isus Hristos. Jertfa este răspunsul minții tale față de sentimentul nerezolvat al vinovăției cuibărit în inima ta prin necunoașterea harului dumnezeiesc.
Soluția este simplă. Și ea este credința autentică în Mântuitorul tuturor oamenilor – Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu.
Așadar nu te mai privi pe tine însumat și definit în minte, ci pe Dumnezeu – izvorul, motorul și susținătorul vieții tale. Iar restul este dragoste…