Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti (1 Tim. 4.7)

1.                   Sfânta Scriptură ne învaţă că orice om viu este alcătuit din 3 părţi distincte: suflet, duh şi trup (1 Tes. 5.23), sufletul şi duhul fiind două entităţi diferite (Evrei 4.12). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că omul viu nu este alcătuit din 3 părţi distincte: suflet, duh şi trup.

2.                   Domnul Isus Hristos ne spune că sufletele oamenilor care au murit continuă să existe şi sunt conştiente de tot ce se petrece în locul unde se află (Luca 16.19-31; 23.43; Apoc. 6.9-11; 20.4). La moarte sufletul părăseşte trupul şi merge într-un loc (Ps. 16.10; 30.3; 49.15; 86.13; 89.48) de unde se poate întoarce (1 Împ. 17.21-22), caz în care omul mort învie. - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că sufletele oamenilor care au murit nu pleacă din trupul mort nicăieri, pur şi simplu încetează să mai existe (sau sunt inconştiente).

3.                   Sfânta Scriptură ne spune că duhurile celor ce au murit merg la Dumnezeu (Eclesiastul 12.7). Este normal că duhurile merg undeva, ca să se poată întoarce de acolo, de unde s-au dus, atunci când omul va învia, aşa cum ne arată Dumnezeu în Luca 8.55. - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că duhurile oamenilor care au murit, pur şi simplu dispar, adică nu mai continuă să existe.

4.                   Sfânta Scriptură ne învaţă că botezul în apă corect efectuat (nou-testamental) trebuie efectuat o singură dată (Ef. 4.5). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că un om poate fi botezat de mai multe ori.

5.                   Sfânta Scriptură ne spune că va fi o domnie de 1000 de ani, pe Pământ, a Domnului Isus Hristos împreună cu Biserica (Zah. 14.1-9; Apoc. 5.9-10; 20.4). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că nu va fi o domnie de 1000 de ani, pe Pământ, a Domnului Isus Hristos împreună cu Biserica.

6.                   Sfânta Scriptură ne îndeamnă astfel: "Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să proorociţi" (1 Cor. 14.1), "Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi." (1 Cor. 14.5), accentuând faptul că până la răpirea Bisericii, darurile Duhului Sfânt vor fi prezente încontinuu în Biserica Domnului Isus Hristos. - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că în zilele noastre nu se mai manifestă cele 9 daruri ale Duhului Sfânt (1 Cor. 12.8-10), ei consideră că în toţi acei oameni mântuiţi, care au cu adevărat daruri ale Duhului Sfânt, se manifestă, de fapt, altfel de duhuri, care nu au nimic în comun cu Duhul Sfânt. Ei consideră că darul Duhului Sfânt referitor la vorbirea în limbi, înseamnă a vorbi limbi străine învăţate în prealabil prin vreo formă oarecare de învăţământ, ceea ce intră in contradicţie flagrantă cu Biblia (F.A. 2.4-18).

7.                   Sfânta Scriptură ne învaţă că există o singură categorie de păcate care nu pot fi iertate niciodată, întrucât efectele lor acţionează veşnic (Marcu 3.29). Din categoria păcatelor care nu pot fi iertate prin pocăinţă şi prin jertfa Domnului Isus Hristos fac parte doar păcatele care aduc orice fel de ofensă persoanei Duhului Sfânt. Astfel, dacă un om a comis unul dintre păcatele de neiertat, care constau în: vorbirea împotriva (Matei 12.31-32) persoanei Duhului Sfânt, batjocorirea (Evrei 10.29) sau hulirea Duhului Sfânt (Matei 12.31), respectivul om este iremediabil pierdut. De asemenea, Sfânta Scriptură ne învaţă că, nici nu mai trebuie să ne irosim timpul degeaba, făcând rugăciuni de mijlocire pentru un astfel de om, întrucât acestea nu mai au nici un efect (1 Ioan 5.16-17). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că păcatul de neiertat nu este un păcat comis în legătură cu persoana Duhului Sfânt.

8.                   Domnul Isus Hristos ne spune că va fi o răpire (Matei 24.36-44; 25.13; 1 Tes. 4.14-17) a Bisericii, care îi va lua pe oameni prin surprindere (1 Tes. 5.2,4; 2 Petru 3.10; Apoc. 3.3; 16.15). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că nu va fi o răpire a Bisericii, care îi va lua pe oameni prin surprindere.

9.                   Evanghelia ne spune că Domnul Isus Hristos a fost întâiul născut al Mariei (Luca 2.7). Evident că întâiul nu înseamnă singurul, căci cuvântul întâiul sugerează în mod evident că după întâiul urmează al doilea, al treilea, etc. Evanghelia ne spune şi cine au fost următorii băieţi care au avut ca părinţi (Matei 1.25) pe Iosif şi Maica Domnului. Fraţii Domnului Isus Hristos au fost: Iacov, Iosif, Simon, Iuda (Matei 13.55; Marcu 6.3). Desigur că Domnul Isus Hristos a avut şi surori (Matei 13.56; Marcu 6.3). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că: Maica Domnului nu a mai avut cu Iosif alţi copii, după ce L-a născut pe Domnul Isus Hristos. De asemenea, aceşti oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că: Iosif era mult mai bătrân ca Maria, Iosif a mai avut şi o altă căsătorie înainte de a se căsători cu Maria şi că a avut şi alţi copii dintr-o căsătorie anterioară.

10.               Dumnezeu ne spune că Sabatul zilei a şaptea este un cuvânt care desemnează o zi nelucrătoare (Exod 16.23,30; Lev. 23.32). Să presupunem (prin absurd) că prima zi a creaţiei ar fi fost o zi de duminică (cu toate că nu găsim nicăieri în Sfânta Scriptură menţionat acest lucru, şi nici nu am fi avut cum să putem găsi, întrucât în Sfânta Scriptură nu sunt menţionate cuvinte ca: luni, ..., sâmbătă, duminică, etc.) şi că ziua a şaptea (adică Sabatul) ar fi fost o zi de sâmbătă. În acest caz, din cauza unificării a două zile într-una, pe timpul lui Iosua (Iosua 10.12-14; Is. 38.7-8), este evident că în zilele noastre Sabatul cade exact duminica. De asemenea, când s-a trecut la noul calendar, unde s-au adăugat 13 zile, de asemenea ziua de sâmbătă a vechiului calendar este evident că nu are cum să corespundă tot zilei de sâmbătă a noului calendar (desigur că dacă nu s-ar fi adăugat 13 zile, ci s-ar fi adăugat 14 zile, s-ar fi păstrat corespondenţa !). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că Sabatul înseamnă sâmbătă.

11.               Sfânta Scriptură ne învaţă că adevăraţii creştini trebuie să se roage neîncetat (Luca 18.1; 21.36; 1 Tes. 5.17), în fiecare zi, în fiecare secundă, zi şi noapte, fără oprire, fără întrerupere (2 Tim. 1.3). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că există doar o zi specială de închinare, Sabatul.

12.               Sfânta Scriptură ne învaţă că cine nu face o deosebire între zile (ziua de Sabat şi celelalte zile) pentru Domnul nu o face (Rom. 14.5-6). Iată că Dumnezeu ne învaţă că nu este obligatoriu să facem deosebire între zile (Gal. 4.10), căci oricum trebuie să ne rugăm neîncetat şi să avem o părtăşie neîncetată cu Domnul Isus, fiind uniţi (Ioan 14.20), lipiţi cu El la nivel de duh (1 Cor. 6.17). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că trebuie să facem o deosebire între zile.

13.               Sfânta Scriptură ne învaţă că nimeni nu are voie să judece pe un creştin cu privire la faptul că nu ţine Sabatul (Col. 2.16). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini judecă şi dispreţuiesc pe acei creştini care nu ţin Sabatul.

14.               Dumnezeu ne arată că porunca privind ţinerea Sabatului a fost abrogată (Is. 1.13; Osea 2.11; Plângerile lui Ieremia 2.6; F.A. 15.5,19-20,28-29) temporar (Is. 66.23). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că Sabatul nu a fost abrogat.

15.               În Evanghelie citim că Domnul Isus Hristos nu a ţinut Sabatul (Ioan 9.16; 5.10-18). Să nu uităm că înainte ca porunca privitoare la ţinerea Sabatului să fie abrogată (Is. 1.13; Osea 2.11; Plângerile lui Ieremia 2.6; F.A. 15.5,19-20,28-29), în ziua de Sabat nu trebuia făcută nici un fel de lucrare (Exod 20.10; Lev. 23.3). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin, fără să aibă nici un fel de argument biblic, că Domnul Isus Hristos a ţinut Sabatul, în care nu era voie să fie făcută nici un fel de lucrare.

16.               Domnul Isus Hristos ne spune că semnul fiarei este ceva care conţine numele fiarei sau numărul numelui ei - 666, şi li se va pune oamenilor pe mâna dreaptă sau pe frunte (Apoc. 13.16-18). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că semnul fiarei nu constă în ceea ce zice Domnul Isus Hristos, ci constâ, de fapt, în nepăzirea Sabatului. Straniu nu ?

17.               Domnul Isus Hristos a spus că a fost cu tâlharul în rai, în ziua când a murit (Luca 23.43). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că Domnul Isus Hristos nu a fost cu tâlharul în rai, în ziua când a murit.

18.               Dacă considerăm că Domnul Isus Hristos a înviat în prima zi a săptămânii (şi considerăm că aceasta a fost o zi de duminică), atunci conform mesajului Său profetic din Matei 12.40, rezultă în mod clar că El a murit într-o zi de joi (este vorba de trei zile ţi trei nopţi). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că Domnul Isus Hristos a murit într-o zi de vineri.

19.               Sfânta Scriptură ne spune că Domnul Isus Hristos a mers, în duh, imediat după ce a murit, în Locuinţa Morţilor, pentru a le vesti morţilor Evanghelia (1 Petru 3.18-20; 4.6). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că Domnul Isus Hristos nu a mers, în duh, imediat după ce a murit, în Locuinţa Morţilor.

20.               Domnul Isus Hristos ne spune că cei ce vor fi aruncaţi în iazul de foc vor arde veşnic şi vor fi chinuiţi o veşnicie (Apoc. 20.10; 14.10-11) focul din iazul de foc este veşnic (Matei 18.8; 25.41), adică acel foc nu se va stinge (Matei 3.12; Marcu 9.43,45). În Apocalipsa 19.20, citim astfel: „Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă”. În Apocalipsa 20.10, scrie : „Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor”. Deci, atunci când diavolul va fi aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, el se va întâlni acolo cu fiara şi proorocul mincinos, care au fost aruncaţi în iazul de foc în urmă cu o mie de ani. Iată că fiara şi proorocul mincinos nu au ars repede şi nu s-au făcut scrum, timp de o mie de ani. - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că acel foc nu este veşnic (focul se va stinge).

21.               Dumnezeu ne spune că oamenii nu trebuie să se împotrivească la naşterea de copii (Is. 66.9; Ier. 1.5). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini se împotriviesc frecvent, în diverse feluri, la naşterea de copii.

22.               Sfânta Scriptură ne spune că femeile nu au voie să vorbească în adunări (1 Cor. 14.34). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că femeile au voie să vorbească în adunări.

23.               Sfânta Scriptură ne spune că femeile trebuie să umble cu capul acoperit (1 Cor. 11.10). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că femeile nu trebuie să umble cu capul acoperit.

24.               Sfânta Scriptură ne spune că femeile nu au voie să-şi coafeze părul, să poarte haine scumpe şi bijuterii (1 Tim. 2.9; 1 Petru 3.3). - Unii oameni care au impresia că sunt creştini susţin că femeile au voie să-şi coafeze părul, să poarte haine scumpe şi bijuterii.