Noi suntem instrumentele Lui

   În diagnosticarea unui caz, medicul apelează la multe instrumente medicale. Nu acesta este şi cazul nostru. Noi nu avem nici termometru, nici raze X, nici vreun alt fel de echipament care să ne ajute să discernem dacă un  frate este bolnav spiritual sau cum determinăm natura problemei lui? Este minunat că Dumnezeu ne-a proiectat să fim "termometre" de măsură.  Prin lucrarea Lui în vieţile noastre El ne înzestrează cu cele necesare pentru a putea discerne de ce "boală" suferă cineva. Ca "medici" spirituali ai lui Dumnezeu, trebuie să avem o pregătire lăuntrică completă. Trebuie să fim profund conştienţi de marea noastră responsabilitate.

   Să presupunem că termometrul nu ar fi fost inventat niciodată. Medicul ar trebui să determine dacă pacientul are febră numai atingându-l cu mâna. Mâna lui ar sluji de termometru. Cât de sensibilă şi de exactă ar trebui să fie mâna lui! Exact acesta este cazul în lucrarea spirituală.

   Noi suntem termometrele, instrumentele. Trebuie să ne instruim temeinic şi să ne supunem unei discipline spirituale absolute, pentru că tot ce va rămâne neschimbat în noi, va rămâne neschimbat şi în alţii. Mai mult, nu-i putem ajuta pe alţii să înveţe lecţiile pe care noi înşine - mândria noastră, îngustimea noastră de vederi, fericirea noastră - cu atât vom fi mai ineficienţi. Dacă nu am rezolvat aceste probleme în noi înşine, nu le vom putea rezolva nici în alţii. O persoana mândră nu poate să trateze o altă persoană care are aceeaşi stare; un ipocrit nu poate rezolva ipocrizia dintr-un alt om, iar un om imoral nu poate să ajute pe cineva care are aceeaşi problemă. Cât de bine ştim că, dacă  imoralitatea mai este încă în natura noastră, nu vom putea condamna acest păcat; nici nu putem să-l recunoaştem în alţii. Un medic poate să-i trateze pe alţii fără  să se trateze pe sine, dar acest lucru nu poate fi adevărat în domeniul spiritual.

   Lucrătorul este el însuşi în primul rând pacient; el trebuie să fie vindecat înainte să-i poată vindeca pe alţii. Ceea ce nu a văzut, nu poate să le arate altora. Pe unde nu a mers, nu poate să-i conducă pe alţii. Ceea ce nu a învăţat, nu poate să-i înveţe pe alţii.

   Trebuie să vedem că noi suntem instrumentele pregătite de Dumnezeu ca să cunoaştem omul. Prin urmare, trebuie să fim oameni de încredere, calificaţi să stabilim un diagnostic în mod corect. Pentru ca sentimentele mele să fie demne de încredere, trebuie să mă rog:

   "O, Doamne, nu mă lăsa să plec neschimbat, nezdrobit şi nepregătit".

   Trebuie să-L las pe Dumnezeu să lucreze în mine ceea ce nu am visat niciodată, astfel încât să devin un vas pregătit pe care El să-l poată folosi. Un medic nu va folosi un termometru stricat. Cu atât mai grav este în situaţia noastră să abordăm bolile spirituale comparativ cu bolile fizice, în timp ce încă ne mai păstrăm propriile noastre gânduri, sentimente, păreri şi metode. Dacă ne apucăm de un lucru şi apoi brusc trecem la altul, încă suntem instabili.

   Cum putem să fim folosiţi, dacă nu suntem oameni de încredere?

   Trebuie să trecem prin şcoala lui Dumnezeu, altfel eforturile noastre sunt în zadar!

   Trebuie apoi să ne punem următoarea întrebare: SUNTEM CU ADEVĂRAT CONŞTIENŢI DE CÂT DE MARE ESTE RESPONSABILITATEA NOASTRĂ?

   Duhul lui Dumnezeu nu lucrează direct în oameni; El îşi face lucrarea prin om. Nevoile oamenilor sunt împlinite, pe de-o parte, prin disciplina Duhului Sfânt - care le rânduieşte mediul în care să trăiască - şi, pe de altă parte, prin vestirea Cuvântului. Fără vestirea Cuvântului, problema spirituală a sfinţilor nu poate fi rezolvată. Ce responsabilitate pe umerii lucrătorilor Lui! Este o problemă foarte serioasă. Faptul că un om, la rândul lui, poate fi folosit sau nu determină resursele Adunării.

   Să presupunem că o anumită boală se manifestă, printre altele, prin temeratura de 39,5 grade C. Dar dacă nu ştii temperatura exactă, diagnosticul tău nu poate fi sigur. Prin atingerea cu mâna a pacientului nu poţi stabili că are febră de aprox.39,5 grade C.

   Tot aşa, în domeniul spiritual, ar fi prea riscant să încercăm să-i ajutăm pe alţii, în timp ce părerile noastre sunt total greşite şi cunoştinţele noastre spirituale sunt necorespunzătoare. Duhul Sfânt poate fi eliberat prin noi numai dacă suntem exacţi şi demni de încredere.

   Punctul de plecare al unei lucrări spirituale e marcat de multe readaptări făcute de Dumnezeu. Un termometru e făcut conform unui anumit standard şi e controlat cu atenţie dacă împlineşte nişte specificaţii stricte.  

   Deci, dacă noi suntem termometrul, cât de strictă trebuie să fie disciplina care să ne conformeze la standardul de exactitate al lui Dumnezeu! În lucrarea lui Dumnezeu, noi suntem atât  "medici" cât şi "instrumente medicale".

   Cât de important este să trecem acest test!