Sfârşitul tuturor neînţelegerilor

   În ultimii ani, au existat controverse aprige în ceea ce priveşte controlul sarcinilor, avortul si eutanasia. Astăzi, aceste crize se adâncesc, determinând, în unele comunităţi, creşterea violenţei şi a neînţelegerilor. Părerea mea este că, în scurt timp, aceste controverse vor deveni dezbateri la Curtea Supremă, motive de luptă legală între state, atingând însuşi miezul principiilor noastre de viaţă. Dar cartea Apocalipsa ne spune că aceste proble vor dispărea, atunci când blestemul păcatului va fi ridicat de pe pământ. În loc de spini şi ciulini, secetă şi deşerturi, vom descoperi fructe şi legume, izvoare şi fertilitate. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu.

   Rabinul dr. Harvey Fielda avea dreptate când exclama:

   "Fără Mesia, toate realizările oamenilor s-ar prăbuşi pentru totdeauna în întuneric".

   Dar, slavă lui Dumnezeu, Mesia vine! Astăzi, EL mântuie în mod individual. Mâine, va reface întreaga Sa creaţie. Într-o zi, se va întâmpla!

   Profetul Isaia a proorocit:

   "Pustia şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va veseli şi va înflori ca trandafirul; se va veseli, şi va înflori, şi va sări de bucurie cu cântece de veselie."

   Într-adevăr, lumea va avea "strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, mareţia Dumnezeului nostru."

   Cu un asemenea viitor care-i aşteaptă pe credincioşi şi, dincolo de el, eternitatea cu Hristos şi cu credincioşii din toate timpurile, cu un Cer nou şi un Pământ nou, n-aş putea încheia această carte fără a adresa cititorilor invitaţia: CERCETAŢI-VĂ DACĂ SUNTEŢI ABSOLUT SIGURI CĂ APARŢINEŢI LUI HRISTOS!

   Sentimentul meu de siguranţă este atât de puternic, încât nu fac altceva decât să exprim ceea ce şi apostolul Ioan a simţit. El nu a putut încheia Apocalipsa lui Isus Hristos fără a face din ultimile şase versete ale cărţii sale una din cele mai irezistibile invitaţii la pocainţă şi credinţă în Isus Hristos din întreaga Biblie.

   "Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici", citim în Apocalipsa 22.16. Chiar Isus Hristos doreşte ca Ioan să nu lase lucrurile confuze. După ce aprivit în trecut, prezent şi viitor, după ce a pătruns cu privirile spre Cer, peste Pământ şi Iad, după ce a fost prezentat lui Satana însuşi, Isus vrea să aibă ultimul cuvânt! De ce? Pentru că, aşa cum citim în Apocalipsa 1.5, El este mai presus de orice făptură, "care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său", vărsat pe cruce pentru a câştiga iertarea şi pacea noastră. Tocmai de aceea, El este Acela în faţa căruia suntem, în final, ca şi în orice moment răspunzători. Mai departe, în versetele 17 şi 18 din acest prim capitol, El ne asigură:

   "Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor", - deci, ale Iadului!

   În Apocalipsa 3.20, Isus face o altă afirmaţie extraordinară:

   "Iată, Eu stau la uşă , şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine."

   Isus îţi spune chiar acum că, dacă nu L-ai accepta ca Mântuitor şi Domn al vieţii tale, nu numai că ai o nevoie vitală de a o face acum, dar că o şi poţi face acum! Mulţi spun: "N-am nevoie de El!". Dar bunătatea lui Dumnezeu ar trebui să îndemne la pocăinţă.

   Când probleme îţi invadează viaţa, Dumnezeu poate folosi metode mai dure pentru a-ţi arăta că depinzi de Hristos în orice împrejurare. Poate fi vorba de un esec în afaceri, o dezamăgire în dragoste, o căsnicie distrusă, o pierdere grea, o relaţie tensionată între tine şi un părinte sau un copil, o deteriorare, treptată sau rapidă a sănătăţii.

   Oricare ar fi încercarea, aceasta este îngăduită de Dumnezeu pentru a-ţi aminti că ai nevoie mereu de EL!