„ 1. Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului. 2. Cântaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui printre laudele voastre. 4. Tot pământul se închină înaintea Ta şi cântă în cinstea Ta, cântă Numelui Tău.” (Psalmul 66:1,2, 4)
Sfânta Scriptură spune că din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. Aşadar şi cântarea de laudă trebuie să-şi aibă originea in Hristos şi să se întoarcă spre Hristos, să-L aibă pe El în centrul ei şi-n versurile ei, să graviteze în jurul Lui. Apocalipsa 5:12 spune că „vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda.” Acestea sunt doar câteva versete din multitudinea de versete biblice care spun Cui trebuie să cântăm, pe Cine trebuie să cântăm şi Cine merită întreaga slavă şi laudă din partea celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.
M-am văzut obligată să aştern pe hârtie aceste gânduri care să fie pentru cititor un semnal de alarmă pentru că am observat că de câţiva ani încoace diavolul foloseşte o strategie, subtilă zic eu, ca să fure din slava lui Dumnezeu. Strategia este aceea că se foloseşte de nevegherea unor compozitori care plasează în centrul compoziţiilor lor fiinţe omeneşti excluzându-L pe Dumnezeu din ecuaţie deşi aceste cântece sunt intonate sub pretextul că-L înalţă pe Preasfântul, sub pretextul închinării înaintea Lui. Să mă fac mai înţeleasă. În mod deosebit la evenimentele de căsătorie din biserică s-a creat un obicei diabolic, satanic, malefic, să se intoneze cântece scrise pentru mire sau mireasă, cântece care gravitează în jurul unuia dintre cei doi, cântece închinate mirelui sau miresei, cântate sub motiv că aduce laudă lui Dumnezeu dar care nu fac nici cea mai vagă referire la vreuna din Persoanele Sfintei Treimi. Acesta este un curent satanic care a pătruns subtil în biserica lui Hristos şi observ că nu puţini sunt cei care nu judecă versurile pe care le cântă. Dumnezeu ne-a înzestrat cu raţiune, ne-a dat din Duhul Său, ne-a lăsat şi Scriptura. Acestea sunt pârghiile pe care ar trebui să le folosim când vrem să intonăm o cantare; să o analizăm în lumina Sfintelor Scripturi şi sub călăuzirea Duhului Sfânt. Să nu înghiţim tot ce zboară. Să dovedim maturitate spirituală şi în această latură a slujirii pentru că, vedeţi dumneavoastră, diavolul a fost aruncat din cer fiindcă a vrut să ia locul lui Dumnezeu şi să nu credeţi vreo clipă că el a încetat vreodată să-şi dorească această poziţie. În decursul veacurilor s-a luptat şi a profitat de nevegherea copiilor lui Dumnezeu ca să-L înlăture din centrul atenţiei pe adevăratul sărbătorit şi să fure din slava Lui defilând prin faţa noastră cu personaje şi obiceiuri care nu sunt din Hristos şi n-au nici cea mai mică legătură cu El. Un exemplu bun este iepuraşul cu ouăle vopsite la Paşti şi moş crăciun cu darurile şi bradul împodobit la sărbătoarea naşterii Mântuitorului Isus. Aceste obiceiuri şi personaje nu au deloc a face cu Hristosul, nu se regăsesc în Scriptură şi totuşi, ele se regăsesc în biserica lui Hristos. De ce? Dacă în dreptul unora nu a reuşit să-L excludă pe Hristos complet la aceste sărbători necuratul se mulţumeşte şi cu varianta Hristos + încă ceva, sau cineva. Pentru satan e bine şi aşa pentru că planul oricum i-a reuşit: copiii lui Dumnezeu împart laudele şi atenţia între cei doi.
Dar nu doar cântecele de nuntă au fost compromise. Cântarea CUM POŢI IUBI PE CINEVA CA MINE spune la un moment dat la refrenul ei „ ... eu n-am prea mult Isuse pentru Tine, doar cântecul acesta Ţi-l pot da.” Aşa spune cântarea, dar Dumnezeu zice în Proverbe 23:26 „Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească ochii tăi plăcere în căile Mele.” E adevărat că nu prea avem ce sa-i dăm lui Dumnezeu dar singurul lucru pe care i-l putem da este inima noastră pentru că din ea ies izvoarele vieţii. O altă cântare, SCUMPUL MEU, este o cântare de nuntă, spune la refren: „ un scop în viaţă am găsit, să te fac pe tine fericit, scumpul meu”; referirea se face la mire. Biblia zice că ţinta şi scopul nostru în viaţă trebuie să fie complet Altcineva şi, implicit, altceva: „să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică ISUS. ” (Evrei 12:1-2)
Ştiţi care este cea mai perfectă minciună pe care diavolul o foloseşte ca să-i amăgească pe oameni? Minciuna care este cea mai apropiată de Adevăr; minciuna care conţine elemente izvorâte din Adevăr dar care include şi o piesă minusculă, dar esenţială, ce nu-şi are obârşia in Adevăr. Să veghem aşadar la ceea ce cântăm şi să ne asigurăm că laudele noastre Îl au în procent de 100% pe Fiul lui Dumnezeu în centrul lor, să ne asigurăm că ceea ce cântăm este izvorât din El, este înălţat prin El şi pentru El. Să ne folosim de Scriptură pentru o asemenea analiză fiindcă ea este îndreptarul nostru şi călăuza după care să ne ghidăm şi astfel cu siguranţă că nu vom da greş şi nu ne vom pomeni că facem lucrarea diavolului.
Să fim dar treji şi să veghem pentru că potrivnicul nostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Totusi nu e vorba de satanisme, cat de nerozii. Ne lasam mai greu de prostie, cat de diavolisme (sic!). Oricum, personal, imi place Bach, Mozart, Haendel, si nu prea suport aiurelile actuale vopsite, la care se adauga cuvinte crestine care sa dea sensuri spirituale... Si da, e adevarat, nu mai exista cantari care sa ridice regii in picioare cum a facut-o Aleluia de Haendel, atunci cand e slavit Regele regilor!