Împăratul lui Israel Ahazia, fiul lui Ahab, are într-o zi un accident: cade de la etajul casei sale şi se loveşte rău. În timp ce zăcea în pat îşi trimite slujitorii într-o ţară străină, în Ecron, să-i întrebe pe slujitorii, preoţii lui Baal-Zebub (un d-zeu fals, un idol) dacă se va vindeca sau nu. Lucrul acesta atrage mânia lui D-zeu asupra lui Ahazia. D-zeu îi vorbeşte slujitorului Său, lui Ilie, care iese în faţa trimişilor lui Ahazia când mergeau spre Ecron şi le spune "Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?  De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri” (2 Împ. 1:4). Slujitorii lui Ahazia nu se duc mai departe spre Ecron ci se întorc la stăpânul lor şi-i relatează întâmplarea. Ahazia face o a doua mare greşeală: trimite un ofiţer cu 50 de soldaţi să-l aresteze pe Ilie. Ofiţerul, plin de sine, necredincios, arogant şi cu dispreţ faţă de Ilie, omul lui D-zeu, se apropie de acesta şi-i spune să se predea că n-are nicio şansă să scape. D-zeu însă, care era cu slujitorul Său, intervine şi trasează o pedeapsă aspră pentru acest ofiţer şi oamenii lui: un foc cade din cer şi-i arde pe toţi, după cum vedem in v9-10: "Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: Coboară-te! Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi! Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui." Împăratul aude de acest lucru dar tot nu se umileşte în faţa lui D-zeu ci trimite un alt ofiţer cu alţi 50 de soldaţi să-l aresteze pe Ilie. Al doilea ofiţer se comportă tot cu aroganţă şi dispreţ faţă de Ilie. El, împreună cu cei 50 de oameni, au aceeaşi soartă ca şi primii: sunt arşi de focul lui D-zeu. Împăratul Ahazia aude şi începe să tremure şi să se pocăiască de faptele sale. Trimite un al treilea ofiţer cu alţi 50 de oameni. Acest om însă se smereşte adânc înaintea lui D-zeu şi a lui Ilie. Îşi pleacă genunchiul în faţa lui Ilie şi-l roagă pentru viaţa sa şi a celor 50 de oameni ai săi, v13: "Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie şi i-a zis rugându-l: Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!"  Pentru atitudinea lui corectă, de respect şi smerenie, D-zeu îl iartă pe acest ofiţer şi pe oamenii lui. Ce bună este smerenia şi bunacuviinţă faţă de D-zeu! Ea te scapă din multe necazuri. Ce rea este ura faţă de D-zeu şi faţă de trimişii Săi, faţă de Isus, fiul lui D-zeu, şi copiii Lui! Mai devreme sau mai târziu toţi cei ce-l urăsc pe D-zeu sau pe copiii Lui vor fi pedepsiţi pentru faptele lor rele dacă nu-şi cer iertare, nu se smeresc şi nu se pocăiesc. Nu întotdeauna D-zeu pedepseşte pe loc, ca în acest episod cu Ilie, ci îi dă omului timp să cugete asupra faptelor sale, îi dă timp să se schimbe. Împăratul Irod prinde ură la un moment dat pe creştinii din Ierusalim. Dă o poruncă aspră prin care îl arestează pe Iacov, ucenicul Domnului Isus, şi-i taie capul. Fapta lui însă nu o şterge trecerea anilor iar într-o zi D-zeu îi trasează pedeapsa: este lovit de un înger al lui D-zeu cu o boală de care moare mâncat de viermi, FA 12:23: "Îndată l-a lovit un înger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit mâncat de viermi." Nu fă rău niciodată unui om nevinovat doar pt că nu-ţi place credinţa lui, că s-ar putea s-o păţeşti rău, mai devreme sau mai târziu. Nu lăsa ca banii, puterea şi prietenii să te facă arogant, mândru şi cu dispreţ faţă de cei care te mustră pentru păcatele tale, care au păreri şi credinţă diferite decât tine. Cugetă la ceea ce-ţi spun şi verifică cu Biblia dacă au dreptate. Aceasta te poate scăpa de multe necazuri şi să aducă chiar mântuirea sufletului tău.