Harul în grijă duhovnicească

   "Nici un locuitor al Sionului nu va zice: 'Sunt Bolnav; căci poporul care locuieşte acolo, va avea iertarea păcatelor."

   Dacă vine la mine un om care trăieşte copleşit de frică şi a pierdut nădejdea de a scăpa de cătuşele în care se află, sau de slăbiciunea în care se luptă, şi iar se luptă, şi nu găseşte scăpare, eu caut să-l mângâi şi să-l îndemn să creadă totuşi, cu toată stăruinţa, în mântuirea prin sângele lui Isusu Hristos.

   Cine primeste mântuirea, vede biruinţa!

   Dacă un om se întoarce şi, apoi, se roagă: "Doamne, ajută-mă să biruiesc", am rezerve să cred că acel om a primit lumina. De fapt, nu s-a rugat rău; dar cel care într-adevăr a cunoscut mântuirea, acela vede şi biruinţa. E aşa de încurajator să ştii căci 'credinţa noastră e biruinţa care a biruit lumea'.

   Biruinţa este în Cuvântul lui Dumnezeu! Biruinţa se recunoaşte prin Cuvânt!

   Nu credinţa biruieşte, ci Cuvântul ne poartă şi da biruinţe, şi credinţa se leagă de Cuvânt. Dacă citim în Pslamul 118, 1. vedem că nu toţi oamenii pot spune aşa. ("Lăudaţi pe Domnul căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui"). Trebuie sa fi cunoscut mântuirea în Hristos. Trebuie să ştii că ai fost făcut plăcut în Cel Iubit. Numai după aceea poţi mărturisi că "Domnul este bun ... ...". Aceasta are valoare numai câtă vreme ai biruinţă şi nu faci greşeli? În Silhtal s-a întors odată la Dumnezeu un om care a primit o bucurie "nesfârşită" (după cum zicea el...). Dar după un an această bucurie nesfârşită a încetat... Aşa li se întâmpla unora cu bunătatea lui Dumnezeu. Pentru unii, ea a şi încetat poate chiar din dimineaţa următoare. Dar în versetul 4 scrie: "Cei ce se tem de Domnul să zică: 'În veac ţine îndurarea Lui."

   Atunci trebuie să stăm liniştiţi şi să ne întrebăm: "Ne temem noi de Domnul?"

   Bunătatea lui rămâne în veac numai asupra celor se tem de El.

   Îndeamnă-te pe tine însuţi!

   Mai demult, când citeam Psalmul 103 "Laudă suflete al meu pe Domnul!", mă gândeam mereu, că David a fost într-o foarte bună dispoziţie. Mai târziu am înţeles căci el s-a luptat lupta cea bună a credinţei; el a poruncit sufletului său: "Laudă pe Domnul!" . Cui trebuie să-i poruncim? Dacă cineva e la lucru, nu trebuie să i se poruncească să lucreze. Dar dacă nu lucrează trebuie să i se poruncească. Sufletul lui David era înclinat să se plângă, să se jeluiască. De aceea el îi zice "Laudă pe Domnul!". Citim despre oameni din Biblie că atunci când erau la necaz, ziceau: "Doamne, Tu eşti sfânt. De aceea, suflete al meu, laudă pe Domnul!". În anumite momente, este o puternică întărire să te gândeşti la tot binele pe care ţi l-a făcut Dumnezeu. Poporul uita foarte repede binele făcut de Dumnezeu; aceeaşi primejdie ne pândeşte şi pe noi. Cei care uită totuşi repede, pot exersa sa nu uite! Eu ştiam ani de zile cât mă costase o pereche de ghete dar când ieşeam de la biserică deja că uitasem textul ce se predicase... Astăzi însă, uit cât m-au costat ghetele sau cât plătesc la un croitor; un lucru însă nu-l mai uit: Cuvântul lui Dumnezeu, bunătatea şi răbdarea Lui.

   Credinţa fără simţiri

   Sunt oameni care nu au pace, dar caută să facă ceva pentru a o dobândi. Ei caută să-şi imagineze, de ce fel de sentimente vor fi cuprinşi şi aşteaptă o 'ploaie' care, nu vrea să vină. Se plâng că ei nu pot să creadă. Acestora, eu le spun: "Nu trebuie să căutaţi mereu mărturia în voi înşivă; credeţi în mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său, că El a luat orice vină asupra Lui şi că Şi-a dat viaţa pentru voi. Dacă Dumnezeu aşa mărturiseşte de ce să nu crezi aşa? Aceasta este mai de preţ decât orice, ce simţi tu în tine!"

   "Dacă un om crede în felul acesta, acela capătă şi mărturia, nu prin simţiri, ci prin credinţa în Cuvântul despre împăcare, pe care-l primeşte aşa cum este scris."

   "Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia aceasta în el. Cine nu-L crede pe Dumnezeu, îl face mincinos, pentru că nu crede mărturia pe care o mărturiseşte Dumnezeu despre Fiul Său."

   Mărturia lui Dumnezeu este simplul Cuvânt al Domnului!

   Frângerea pâinii în chip duhovnicesc

   Dacă frângem pâinea în chip duhovnicesc, atunci i se spune omului care caută mântuirea:

   "Isus a fost pus garant înainte de înteimeierea lumii. Noi eram în păcate; dar Isus a venit şi a luat asupra Sa toată vinovăţia noastră. Tatăl cerea plată, iar acum o cere de la Chezaş! Isus S-a dat din dragoste în scopul acesta. Isus a fost făcut păcat pentru tine. Dumnezeu a aruncat toată vina asupra Chezaşului, asupra Mântuitorului, şi acum toate păcatele tale sunt asupra Lui. Chezaşul a plătit totul deplin şi pe tine te-a aşezat înaintea Tatălui, fără vină. Pentru că a suportat pedeapsa ta, te înfăţişează acum înaintea Tatălui în stare ireproşabilă."