Draga mea copilărie...
... mi-am amintit de prima zi de școală a unuia dintre ani, după ce am citit urările, nostalgiile celor ce nu și-au abandonat dulceața copilăriei. .
Eram stingheră în prima bancă, cu mâinile negre de nucile dulci pe care le ''dezghioram'' cu mâinile goale, cu o privire zâmbitoare care mă caracteriza.
Părinți, elevi, bunici, veniți ca la deschiderea de an școlar... ce mai, lume multă... !
Învățătoarea întreabă ce am făcut în vacanță, pe unde am fost fiecare și ce ne-am dori în noul an școlar nu înainte să ne spună:
-Dacă cineva mai știe o poezie, să o recite!
M-am grăbit să ridic mâna, să-mi vărs off-ul neacomodării și nerenunțării la viața mea de libertate și gust răsfățat, de roada viei, pomilor, și am spus:
-Eu vreau să recit! ... si am început...
-SFÂRȘIT DE AN ȘCOLAR!
Nu vă pot reda hohotele de râs ale audienței pregătite de ''degete înmuiate în cerneală'', părinți și bunici grijuliii... numai în mine se dădea o luptă, o mare luptă să pot sta în banca scrijelită din anii trecuţi cuminte, atentă și cu... amintirile cât mai bine ascunse în inimă să nu mi le confiște... doamna învățătoare...
... dulcea mea copilărie, singura libertate a inocenței...
Azi, 1 iunie, este ziua tuturor copiilor: Iubiți, sănătoși sau mai puțin sănătoși dar tot atât de iubiți, singuri, nedoriți, părăsiți, abandonați sau... uitați în ţară cine știe pe unde de cele cărora ar fi trebuit să le fie: mame-ajutor, dragoste, milă, nădejde și putere în formarea caracterului de oameni integri;
La mulți ani, dragi copii!
Iertați-ne pe noi, cei care suferiți, oriunde ați fi!
Alexandrina Tulics