Ca o zbatere de aripă zboară clipele, zilele, anii. Rând pe rând, chiar și amintirile pleacă de la noi, lăsând în urmă doar goluri, care se vor umplute cu ceva. Iar noi, tot mai neîmpliniți, încercăm cu propriile puteri să îngrămădim acolo unde ar fi trebuit să fie ceva, lucruri, fapte, vorbe de care nu mai avem nevoie, sau ele nu mai au nevoie de noi. Ajungem la un moment dat să simțim că nici noi nu ne mai aparținem, că ne-am pierdut identitatea undeva pe drum. Ca un bagaj uitat pe un peron, într-o gară fără nume. Și stai și te întrebi, încotro vrei de fapt să îți îndrepți pașii... Cândva, undeva, ai zărit o lumină, o flacără ce te-a atras ca un magnet. Cu aripile dorinței, te-ai apropiat de ea, fără să te gândești la fragilitatea lor și...îndrăzneala ta, te-a costat însăși zborul. Apoi ai realizat, țipând de suferință, că ținta ți-a fost greșită, că lumina a fost contrafăcută, că de fapt era un fals, o lumină artificială, împodobită cu fel de fel de artificii terenale, ca să atragă cât mai multe suflete. Rezultatul? Decădere, păcat, boală, suferință. 

   Ai vrea să dai timpul înapoi, să fii cel de dinainte, curat, neprihănit. Dar cicatricele amintesc iar și iar, zboruri greșite, dorinți necuviincioase, flăcări mistuitoare. Totuși, o promisiune și un legământ, amnistiază tot trecutul tău și știi asta. Știi acum, când ai aflat că Cineva te-a iubit mai mult decât propria Sa viață, că a luat asupra Sa toate nelegiuirile tale și că te-a înnoit, dându-ți o nouă șansă la înălțare. O jertfă supremă prin care s-au legat răni, s-a turnat mir, s-au schimbat inimi, o Dragoste care a pus în om un duh nou și statornic. Puțurile sparte au fost reparate, iar datorită mărețului har, acum sunt umplute cu ape limpezi, dătătoare de viață. Isus Cristos, Lumina lumii, El, Izvorul Vieții, e Stânca pe care azi ți-ai așezat piciorul și care, te va duce la ape de odihnă. Prin credință, putem păși pe ape, putem trece prin foc și nu ne vom clătina, căci El, Cristosul e la cârma vietii. Chiar dacă uneori ne vom frânge sub bătaia vântului ca o trestie la mal, Dumnezeu care este în controlul tuturor lucrurilor, ne va îndrepta, ne va bandaja rănile, pentru ca atunci când vom atinge pragul veșniciei, să pășim dincolo fără sfială, cu o totală încredere în promisiunile Lui...

  Acum, înnoit și curățit, nu uita să privești înălțimile și să trăiești frumos în fiecare zi, ca și cum ar fi ultima! Dragostea să te însoțească pe cărările vieții, să luminezi întunericul din jurul tău, slăvind pe Acel ce merită toată slava și cinstea, Domnul Isus Cristos! Amin! 

"Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta. Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările." (Prov 3:5-6)