Cum de este Isus Hristos rege?

Cum de un rege ajunge să fie crucificat și batjocorit de vrăjmașii Săi care:

- Nu au control peste viața Sa;

- Nu au autoritate asupra vieții Sale;

- Nu au reușit să-l prindă când au plănuit;

- Nu l-au copleșit prin putere;

- Nu au reușit să-I dovedească vinovăția;

Cum de un rege, în loc să judece aspru, condamnându-i pe cei ce greşesc, să guverneze prin legi aducătoare de profit personal și impunerea propriei voințe, să se înconjoare de armată şi să-Și nimicească vrăjmașii trupeşti fără ca aceștia să apuce să scoată vreun cuvânt, să trăiască în palate, să se îmbrace în purpură și in, să servească mâncăruri deosebite, alege:

- Să ierte încălcările de Lege;

- Să umble umil printre supuși;

- Să mănânce la masa lor alături de ei;

- Să se atingă de persoane bolnave de care toată lumea se ferește, vindecându-i;

- Să stea printre săraci și oameni de rând, conversând despre problemele și nevoile lor;

- Să se lase batjocorit și insultat de oameni care nu-L înțeleg și nu-L aprobă și acceptă;

- Să se lase chinuit și apoi crucificat de cei peste care este suveran?

Şi apoi, nu supuşii se sacrifică pentru regele lor? Atunci cum de Isus Hristos, ca rege, s-a sacrificat pentru noi, astfel ca datoriile noastre morale împreună cu consecinţele lor să fie şterse din catastiful ceresc?

Pentru mințile netransformate, toate acestea sunt un nonsens care nu poate duce decât spre o singură concluzie: Este o nebunie care nu poate fi, astfel, adevărată.

De ce ar face un conducător toate aceste lucruri fără vreun beneficiu aparent? Poate fi invocată dragostea ca pretext pentru o viață de sacrificiu și generozitate în locul uneia îmbelșugate și centrate pe sine?

Dar ia staţi aşa! Nu cumva ne este greu să înțelegem – prin lipsa unui model concret – că există o diferenţă între conducerea prin putere, care impune, dispune, şi conducerea prin dragoste, care înzestrează, dovedeşte înteres, întăreşte şi vindecă?

Ia să încercăm să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă.

În primul rând, Isus Hristos este rege prin:

- Statut: Fiul Lui Dumnezeu. (Mat.17:5) Indiferent de aparenţe, el este dovedit drept Fiul Lui Dumnezeu şi însoţit de puterea, favoarea, călăuzirea şi protecţia Lui Dumnezeu.

- Poziţie: El este deasupra lumii şi neafectat de ea chiar şi atunci când este în trup pământesc. (Ioan.17:16)

- Autoritate şi putere: nimeni nu face decât ceea ce i se îngăduie. (Ioan 7:30)

Apoi, un suveran adevărat îşi înzestrează cu putere, își întăreşte, protejează supuşii și le nimicește vrăjmașii. El își călăuzește și conduce oamenii, îi educă, hrăneşte, creează punți și deschide căi pentru ca viața lor să fie mai ușoară. Prin ce a făcut toate acestea Isus Hristos? Biblia dă numeroase exemple.

Adevărata conducere domnească nu înseamnă să îți aperi pielea sacrificându-ți supușii, ci să îți sacrifici pielea, apărându-ți supușii. Iar adevărata biruinţă nu este dată de protecția personală, care are drept urmare nimicirea celor pe care-i conduci, ci protecția lor şi nimicirea vrăjmaşului chiar cu preţul propriei vieţi.

Cât despre slavă și bogăție, pentru suveranii pământești bogăția este strânsă de la supuși și adunată în vistieria regească, în timp ce avuția divină este împrăștiată din vistieria regală pentru beneficiul supușilor. De ce? Pentru că slava dragostei Lui Dumnezeu înseamnă și generozitate, care merge până într-acolo încât sacrifică tot ceea ce are pământește desăvârșit prin Isus Hristos pentru ca tot ceea ce are duhovnicește dovedit superior prin biruință – Fiul Său înviat – să devină viață și bogăție în oricare dintre creațiile Sale umane care-I acceptă darul.