Stăteam de vorbă zilele acestea cu un fost coleg de şcoală şi-am observat un lucru la el şi anume, că s-a lăsat de anumite păcate ale tinereţii dar încă se mai laudă cu ele, nu pare să regrete faptele păcătoase făcute.

   Sunt oameni în viaţă care nu mai fac anumite păcate din motive personale, de familie sau conjunctură (poate le-a spus doctorul că mor dacă mai beau sau fumează, poate le-a spus soţia că divortează dacă o înşeală şi altele de felul acesta). Dar din nefericire ei încă nu s-au căit, nu s-au pocăit de faptele şi gândurile lor rele şi rămân încă cu păcatele în sufletele lor.

   Nu-i suficient să te laşi de un păcat ca să fii iertat şi să-ţi mântuieşti sufletul, trebuie şi să înţelegi că acel lucru e rău, să-l condamni şi să nu-l recomanzi altora, cu alte cuvinte să te pocăieşti de el, să-i ceri iertare lui Dumnezeu şi să-ţi speli hainele sufletului în sângele Mielului nevinovat.

   Abia atunci eşti iertat iar sufletul tău devine curăţit, albit şi vindecat de boala acelui păcat.

   Trei lucruri trebuie ca să fii iertat de un păcat:

   1) să-ţi dai seama că-i un lucru rău, un păcat;

   2) să-ţi ceri iertare sincer lui Dumnezeu în numele Domnului Isus Hristos pentru ceea ce-ai făcut şi,

   3) să te laşi de acel păcat, să nu-l mai faci.