EDITORIAL - TATĂL NOSTRU“…şi nu ne duce în ispita…”Matei 6: 13

Această cerere din Rugăciunea Tatăl nostru ne plasează în mijlocul unui subiect care necesită multă rugăciune pentru a fi înţeles, şi mai mult decât atât, necesită multă seriozitate în tratarea lui practică. Ispita nu e o glumă, o idee de poveste, doar o învățătură teologică, ci este acel lucru real cu care chiar ne confruntăm în fiecare zi. 

Rostind cu buzele noastre această parte a rugăciunii, trebuie să ştim ce cerem. Oare orice om este ispitit ? Poate Dumnezeu, care este Tatăl nostru, să ne ducă în ispita? Ne ajută cineva când suntem ispitiţi? Toate acestea sunt doar câteva întrebări, care în toate timpurile şi-au căutat răspunsurile. Desigur, atât întrebările, cât şi răspunsurile, au dat naştere la controverse, controverse care se nasc din mulţimea gândurilor. Biblia însă, se explică pe sine !

În primul rând, Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni.

Apostolul Iacov spune aşa: “Nimeni, când este ispitit, să nu zică: “Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.” Cum poate fi totuşi concordanţă între cererea din Rugăciunea Tatăl nostru şi cuvintele lui Iacov ? Un episod din cartea Iov este cât se poate de interesant şi lămuritor în privinţa aceasta. Pe scurt, lucrurile au stat aşa: Dumnezeu s-a lăudat cu neprihănitul Iov, dar Diavolul i-a spus că Iov avea suficiente motive să se teamă de El. Ca o încredere deosebită pe care Dumnezeu o avea cu privire la Iov, Diavolul primeşte libertatea să se atingă de el. O face, dar numai în limitele impuse de Dumnezeu. Nici mai mult, nici mai puţin. Lucrul acesta ne face să înţelegem că şi ispita este permisă sau îngăduită de Dumnezeu, dar niciodată produsă de El! Scopurile pentru care Dumnezeu permite să fim ispitiţi sunt multe: test al credinţei, motiv de mărturie în faţa lumii, perfecţionarea caracterului nostru, dezvoltarea răbdării, etc.

În al doilea rând, ispita este reală pentru fiecare om.

Atâta vreme cât vom trăi pe pământul acesta, unde Diavolul luptă pentru fiecare om, există ispite. Nu este loc unde ispita să fie absenţa. A pătruns şi în prezenţa Fiilor lui Dumnezeu, vine şi în biserica, apare în minte când te rogi şi te ademeneşte în clipele de har. Cum îi facem faţă ? Ce trebuie puncatat aici este faptul că nici un om, nici un credincios nu trebuie să se socotească a fi total separat de influenţă ispitei. Sfântul Pavel a spus: “Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” Da, ea trebuie socotită o realitate de fiecare zi. Este în imediată vecinătate a personalităţii tale. Cu ochii închişi sau deschişi, acasă sau la serviciu, la munte sau la mare, în încercări sau în bucurii, rugându-te sau postind…vine ispita. Auziţi strigătul Domnului Isus: “Vegheaţi şi rugaţi-vă, că să nu cădeţi în ispită…” Matei 26:41

În al treilea rând, există scăpare în mijlocul ispitelor.

Citez un verset foarte bogat în conţinut: “Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijllocul să ieşiţi din ea, că s-o puteţi răbda.” 1 Corinteni 10: 13. Cel puţin două lucruri sunt cât se poate de clare. În credincioșia Lui, Dumnezeu nu îngăduie să fim ispitiţi peste puterile noastre. Ispita este potrivit puterii omeneşti. Ce veste bună! Ispita mea este potrivită potenţialului meu de rezistenţă. Cum totuşi cad atâţia ? Resursele mele de a face faţă ispitelor din viaţa mea trebuie să meargă în tandem cu precauţia mea spirituală. Eu pot să am capacitate de rezistenţă, dar să nu fiu vigilent la momentul ispitirii mele şi atunci să cad. În acelaşi timp, Dumnezeu a pregătit şi mijloace ale harului prin care să pot ieşi biruitor din experienţa ispitirii. Acumularea Cuvântului, perseverenţă în rugăciune, dependenţă mea de puterea harului lui Dumnezeu, sunt doar câteva dintre acestea.

Fie-ţi milă Doamne de noi şi nu îngădui să fim biruiți de ispită !

Pastor Ioan COCIRTEU - BCB2