BOTEZUL LUI ISUS

Matei 3:13-17

1). Introducere. Autorul Evanghliei[1] este un vameş (Matei 9:9), care a fost ales să scrie poporului evreu despre Mesia.  Tradiţia  ne comunică că ar fi predicat 15 ani în Palestina, apoi a lucrat ca evanghelist, între păgâni, şi se stinge de moarte bună în Etiopia sau Macedonia. Cartea  a fost scrisă în limba aramaică, (anii 58 – 65 D.C.) şi a fost adresată poporului Iudeu. Matei vorbeşte despre Legea Nouă,  slujba apostolică, Împărăţia Cerurilor, mustrarea fariseilor, şi judecata viitoare.  Este şi o carte a discursurilor  în care găsim şi Predica de pe Munte, care este un discurs despre etica Împărăţiei Cerurilor.  Împărăţia cerurilor[2] este  o trăsătură a acestei Evanghelii. Ea este esenţială pentru orice interpretare a Bibliei. Împărăţia cerurilor nu este acelaşi lucru cu biserica. Dar Biserica este inclusă în Împărăţia Cerurilor.  Dumnezeu  se ocupă de persoana omului din momentul creaţiei şi a căderii în păcat   şi el este în centrul atenţiei din momentul posibilităţii de intrare a omului în Împărăţia Cerurilor  dar şi a respingerii şi crucificării Regelui Regilor. Hristos duce la bun sfârşit şi astăzi acest scop ceresc "să ducă pe mulţi fii la slavă" (Evrei 2:10).  Expresia Împărăţia lui Dumnezeu[3] nu este sinonimă cu Împărăţia Cerurilor. Împărăţia lui Dumnezeu este un termen mai larg care cuprinde toată creaţia lui Dumnezeu, inclusiv îngerii.   Această Evanghelie stă  ca o punte între cele două testamente. Se  sprijină în Vechiul Testament de unde strânge profeţiile împlinite despre prima venire a lui Hristos şi apoi se leagă  de Noul Testament unde vorbeşte despre „noua creaţie”  a lui Dumnezeu, "Pe această piatră Îmi voi construi biserica Mea". (Matei 16:18). Scopul cărţii[4] este de a dovedi faptul că Isus Hristos este Mesia. Matei prin genealogia lui Isus, care este Fiul lui David, care este Fiul lui Avram, demonstrează dreptul lui Isus de a fi Împărat.  Avem 3 mari perioade : de la   Avram  la David,  de la   David  la robia Babiloniană şi de la  Babilon  la Hristos. Ioan Botezătorul (rudenie al lui  Isus),  a crescut ca ascet în pustia iudeii, şi a chemat oamenii la pocăinţă. El a văzut în Isus persoana care :  Ioan 1:29  A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!  Ioan era curajos şi cu un zel înfocat, avea smerenie şi simţire (ver 13), avea lepădare de sine şi Isus îi confirmă lucrarea.  Ioan ajunge în final la martiraj. Ioan şi Isus predică acelaşi mesaj : “Pocăiţi-vă căci Împărăţia cerurilor este aproape” Botezul a fost un moment hotărâtor în viaţa lui Isus.  Întruparea[5] a fost necesara pentru calitatea de Mântuitor a Domnului Isus.  Ca Dumnezeu nu putea sa moară   şi a trebuit sa devină om pentru a muri. Acesta a fost scopul Întrupării.  Dar nu a renunţat la natura divina deoarece moartea unui simplu om nu avea preţ. Ambele naturi au fost absolut esenţiale in personalitatea  Domnului Isus. Ca Om a putut muri, iar ca Dumnezeu moartea Lui are o valoare infinită şi universală. 

Prin Naştere[6],  Botez şi Cruce, Isus s-a identificat cu rasa umană.  Pocăinţa, Naşterea din Nou şi Botezul prin care credinciosul intră şi face parte din Biserică  sunt evenimente care nu pot fi despărţite.  Ce înseamnă “botezul lui Isus”, dar ce înseamnă botezul nostru?  Ce înseamnă botezul în contextual pocăinţei, şi a mântuirii noastre, care sunt evenimente, dar şi ce înseamnă pocăinţa noastră care  este şi un proces.  Botezul este un simbol şi nu mântuie pe oameni  1 Petru3:21  Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos.    Întrebări care pentru om sunt  esenţiale.  De remarcat faptul că în Împărăţia lui Dumnezeu se intră doar prin Naştere din Nou. Ea nu se poate frauda.

2. Botezul. Primele referiri directe la practicarea  botezului le găsim în Noul Testament. Ioan a fost acela  care a botezat, apoi ucenicii şi acest act devine o practica a creştinismului. Cuvântul grecesc[7] pentru botez este “baptizo” şi înseamnă “afundare”.  Deci, însăşi traducerea cuvântului arată forma botezului, că e prin afundare şi nicidecum prin stropire.  Afundarea se face o singură dată, în numele Sfintei Treimi. Ea nu înseamnă curăţirea de păcat ci punerea la o parte a vieţii pentru Dumnezeu, prin despărţirea de lume. 2 Corinteni 6:17 “De aceea: ‘Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei,’ zice Domnul; ‘nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi.’” Curăţirea de păcat e făcută de sângele Domnului Isus. 1 Ioan 1:7  “Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat.” Sfinţirea e lucrarea progresivă pe care o face Dumnezeu prin Duhul Sfânt în viaţa păcătosului mântuit.  Ea începe la naşterea din nou şi prin ea suntem făcuţi potriviţi voiei Lui. 1 Petru 1:16  “Căci este scris: ‘Fiţi sfinţi căci, Eu sunt Sfânt.’ ”Botezul însuşi e mărturia publică a individului că, a primit deja această curăţire. Despărţirea de lume şi punerea la o parte pentru Dumnezeu, se face prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt, care ne dă putere a ne împotrivi ispitelor şi a trăi voia Lui. Sfinţirea este o lucrare la care Dumnezeu îşi are partea Lui, iar omul a lui. Dumnezeu prin Duhul Sfânt influenţează voinţa noastră şi ne dă puterea, iar omul acceptă pentru sine, în totul voia şi puterea lui Dumnezeu. Filipeni 2:13  “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” În primele secole[8] s-a desprins din rândul credincioşilor a clasă specială care practica sacramentele ca cina şi botezul, iar mai târziu din prezbiteri s-au desprins episcopi şi lucrurile se complică şi mai mult după anul 313 B.C. în care Biserica se uneşte cu Statul, episcopul devine primul dintre egali şi se trece la botezul copiilor mici. În epoca Iluminismului[9]  mulţi evrei s-au convertit la creştinism din motive materiale, şi pentru mulţi convertirea la creştinism era “biletul de intrare în civilizaţia europeană”. După Reforma din 1500 se revine de către cultele protestante şi neoprotestante la practicarea botezului în forma în care se făcea în timpul bisericii Apostolice. Botezul este un simbol al creştinismului dar şi intrarea celui convertit în Legământ cu Dumnezeu şi intrarea în Biserică. Botezul este şi o poruncă. Matei 28:19  “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile botezându-i (afundându-i) în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.” Botezul este simbolul înmormântării omului vechi, şi al învierii omului celui nou, a firii noi, pentru o altă viaţă. Romani 6:4  “Noi deci prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.” Pentru ca cineva să fie botezat trebuie să primească mai întâi mântuirea, ca să aibă un cuget curat; trebuie deci să fi îndeplinit condiţiile mântuirii; pocăinţa şi credinţa. Marcu 16:16  “Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” Dacă împrejurarea este prea scurtă ca şi timp cel care crede poate să fie botezat pe loc dar acestea sunt cazuri particulare. Faptele Apostolilor 8:36-37  “Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă.  Şi famenul a zis: ‘Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?’  Filip a zis: ‘Dacă crezi din toată inima, se poate.’  Famenul a răspuns: ‘Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.’ ” În  mod normal se face chatechizarea,  instruirea şi învăţarea celui care se botează. Pentru o convertire reală este necesar ca omul să fie confruntat cu păcatul, altfel botezul este doar un act exterior: Faptele Apostolilor 2:38  “’Pocăiţi-vă‘, le-a zis Petru, ‘şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”

2. Isus şi Ioan botezătorul[10]  Atunci când Isus păşeşte în apa botezului face o remarcă  ”Se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”! Acest act al botezului arată că Isus a vrut să se identifice în mod total cu rasa umană în toate aspectele ei, păcatul, izbăvire de păcat şi neprihănire. Isaia a profeţit despre El ca va fi pus în ”rândul celor fără de lege”. Esenţa botezului lui Isus este identificarea cu omenirea. Apa este o reprezentare a morţii, iar moartea Lui este şi în botez. Atunci când ne botezăm noi ne identificăm şi cu moartea lui Isus, modalitate prin care suntem izbăviţi de moarte. Colossians 2:12  fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi.  De asemenea un element important în momentul botezului lui Isus Hristos este Duhul Sfânt în chip de porumbel, care face de fapt şi investirea lui  ca Mare Preot. Dar şi mai mult : Matei 3: 17  Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Domnul Isus spune  lui Isus că toate aceste lucruri trebuiau împlinite. El nu a venit pe pământ să facă o nouă religie ci să izbăvească lumea de păcat şi să ne pună în relaţie cu Tatăl. Termeni prin care omul este salvat de către Dumnezeu sunt hotărâţi de El şi nu există altă cale. Domnul Isus a urmat această cale, Duhul sfânt a patronat-o, Isus a acceptat suferinţa fizică şi spirituală şi a fost confirmată de Dumnezeu. şi noi  suntem mântuiţi doar în termenii lui Dumnezeu. Botezul lui Isus a fost o demonstraţie a Sfintei Treimi, toate cele trei Persoane sunt şi apar în contextul botezului. (Matei 3:16-17).

3) O abordare a conceptului  de Trinitate[11]. ( ver 16-17)  A fost dezvoltat mai târziu de către biserică datorită valurilor de prigoană, şi datorită faptului că biserica nu a avut timpul necesar pentru aşi clarifica învăţăturile, prin Duhul Sfânt. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt sun una în substanţă şi esenţă, dar Fiul a fost subordonat Tatălui în lucrare şi a fost asistat de  Duhul Sfânt. În mod foarte concentrat se poate face afirmaţia că :  Tatăl : creează, alege, şi cheamă,  Fiul răscumpără, şi Duhul Sfânt sfinţeşte.  Avem pe de o parte :  Dumnezeu unic,  persoane care sunt Dumnezeu, şi caracterul Triunic.

Dumnezeu Unic: Cele 10 porunci din Exod 20, (primele 4), sau Şema Israele din  Deutronom. 6:4, şi  respingerea politeismului, care este  porunca a treia.

Persoane care sunt Dumnezeu : Dumnezeu Tatăl în care divinitatea lui este uşor acceptată, şi Divinitatea Fiului exprimată în Evrei cap 1 : ”manifestarea Slavei Lui”,  Creator,  şi numit de Tatăl  şi Dumnezeu, iar Duhul Sfânt, este mai greu de conceptualizat şi în Fapte 5: 3-4 Pavel susţine că a minţii pe Duhul Sfânt înseamnă a minţi pe Dumnezeu, iar în 1 Cor. Pavel foloseşte termini interschimbabili între Duhul Sfânt şi Dumnezeu.

 Caracterul Triunic este exprimat în mai multe versete din Scriptură ca :  1 Ioan 5:7  Căci trei Sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceşti trei una Sunt, sau formula de plural “ Elohim”, şi pluralul din Gen. 1:26 (să facem),  sau Isaia 6:8  Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”,  şi Benedicţia din 2 Cor. 14,  sau Ioan 1:1  La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. Şi  Ioan 10:30  Eu şi Tatăl una Suntem.”, sau  Ioan 14:9  Isus i-a zis: „De atâta vreme Sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: „Arată-ne pe Tatăl?”

 Formula de botez din Matei 28 : 19, înseamnă scufundarea în realitatea Sfintei Treimi, Sfânta Scriptură este  sursa primară a revelării de Sine al lui Dumnezeu,  este baptistierul în care este scufundat credinciosul, şi botezul este un proces de o viaţă, păşim pe urmele lui Dumnezeu, în spaţiul sacru a Sfintei Scripturi,  al descoperiri de Sine  al lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt şi în acest caz, botezul devine un eveniment, dar şi un proces de o viaţă, în care intrăm pe uşă şi facem dovada mergând pe cale. 

 4).  Numele Persoanelor din Trinitate[12]. 

 a. Dumnezeu :   Este un nume prea „Sacru“ pentru a fi pronunţat „YHWH“ şi evreii îl înlocuiau cu Domnul Dumnezeu. În Vechiul Testament avem câteva Nume ale Creatorului cum ar fi : Elohim, Iehova si Adonai sunt  nume de bază, dar evreii foloseau şi  Nume compuse :  EU sunt cel ce  Sunt  sau     EL – Numele de bază,  şi    Elohim  –  Creatorul  şi    EL – Dumneze  sau     EL Elion – Cel prea Sfânt  şi     Iehova -  Domnul  sau    EL Şadai –  Cel Atotputernic  şi    Iehova  Iire –  Domnul poartă de grijă,  sau   Eloal  – Dumnezeu Etern  şi    Iehova Şalom –   Domnul Este pace,  sau    El Roi – Dumnezeu care te vede    şi   Iehova  Savaot – Domnul Oştirilor,  sau Adonai – Domnul, Stăpânul,  şi  Sfântul lui Israel – Locul de scăpare a celui credincios, sau    Iehova – Nisi  (Exod. 17:15), care înseamnă: “Domnul, steagul meu”; sau  Yahwe Rafa“ – Domnul care te vindecă sau  sau   Yahwe Nissi“ – Dumnezeu este steagul nostru şi    Teos -- care a fost tradus la noi prin: Dumnezeu.  Şi   Yahwe ţideku“ – Domnul, neprihănirea noastră sau   Yahwe Ra’ah – Domnul este păstorul nostru   şi   Tată -- în Noul Testament, sau  (1) Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24 ), şi  (2) Dumnezeu este Lumina (1 Ioan 1:5 ), si   (3) Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4:8,16. ). Apostolul Pavel obişnuieşte sa-L numească pe Dumnezeu: “Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos” (Rom. 4:24; 8:11 10:9; etc.)

b. Isus Hristos : Este numit :  Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului, Hristosul, Profetul, Preot,  YHWH care mântuieşte”, - Unsul, -   Leul, Emanuel,  (Dumnezeu este cu noi) Isus este numit Dumnezeu in câteva pasaje din Biblie. Luate împreună, viata Sa fără păcat, minunile si învierea Sa din morţi dovedesc pretenţia Lui de a fi Dumnezeu (Ioan 20:28) .   Numele de Domn în Noul Testament, acest termen este folosit ca forma de adresare pentru a onora o persoana cu distincţie. Ucenicii au folosit acest termen pentru a se adresa lui Isus ca Învăţătorul lor si Stăpânul lor (Matei 22:43-44)   Cuvântul  - Acest titlu a fost folosit de apostolul Ioan pentru a descrie misiunea lui sus. Titlul afirma Divinitatea lui sus si dumnezeirea Sa veşnica si absoluta (Ioan 1:1,14).   Mesia - Mult aşteptatul, “Unsul” care va elibera pe Israel. Isus a venit sa izbăvească omenirea de păcat si moarte (Ioan 4:25-26).   Mântuitor – Isus este persoana care mântuieşte omenirea de veşnicia in iad.   Răscumpărător – “Unul care eliberează sau izbăveşte pe cineva din necaz, pericol, robie, de obicei plătind un anumit pret”  In Noul Testament Isus este văzut ca Răscumpărătorul final care Si-a dat viata ca preţ de răscumpărare (Marcu 10:45; Tit 2:14).  Lumina Lumii - Isus este Cel care aduce adevărata cunoaştere despre Dumnezeu. Cei care resping aceasta lumina aduc judecata asupra lor (Ioan 8:12; 3:19-21).   Mielul lui Dumnezeu – Acest titlu se refera la sistemul de jertfe din Vechiul Testament unde Dumnezeu accepta sângele animalelor ca ispăşire pentru păcat (Ioan 1:29, 36). Sângele lui Isus a făcut ispăşirea pentru păcat!   Domnul Creaţiei – Cristos a existat înainte de crearea lumii si El este suveran peste toate lucrurile (Apocalipsa 3:14).  Mijlocitor – Pentru ca Isus este Dumnezeu adevărat, El Il poate reprezenta pe Dumnezeu înaintea oamenilor. Fiindcă este om adevărat, El il poate reprezenta pe om înaintea lui Dumnezeu. Împăcarea este posibila (1 Timotei 2:5).  Pâinea Vieţii – Isus este singurul suplinitor al adevăratei hrane spirituale (Ioan 6:35).   Calea, Adevărul si Viata – Isus este singura cale spre cer, singura sursa de adevăr si singurul izvor de viata (Ioan 14:6)  Apa vie,  Ioan 4:10  -Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-mi să beau!” tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”   Alfa si Omega – Aceste doua caracteristici erau prima si ultima litera din alfabetul grecesc. Acest titlu descriptiv exprima natura veşnica a lui Dumnezeu – Începutul si Sfârşitul (Apocalipsa 1:8; 22:13). 

c. Duhul  Sfânt[13] este mai greu de conceptualizat el se prezintă şi ca persoană şi ca putere.  El este numit „Duhul Dumnezeului Celui Viu"  1 Cor. 3,16; 2 Cor. 3, Isa. 61,1    Se arată relaţia Sa în raport cu Dumnezeu Tatăl!   El este deschis ca fiind „Duhul lui Isus Hristos" :  Fapte 2,33; Gal.4,6  Filip.1,19; Fapte 16,7   El este numit „Duhul Înfierii" - Rom. 8,15  Numele sunt cele care descoperă caracterul Său : Duhul Sfânt - Luca 11,13; 1 Pet.1,2 b. -  Duhul adevărului - Ioan 14,17; 16,13 c.  Duhul nimicirii (arderii) - Rom.1,4; Isa.4,4  Numele sunt acelea care arată influenţa Sa:  Duhul vieţii - Rom. 8,2; Ioan 6,63  Duhul înţelepciunii, priceperii şi puterii - Isa.11,2   Duhul harului - Evr.10,29 -  Duhul slavei - 1 Pet. 4,14   Mângâietorul - Ioan 14,26; 15,26  Numele Lui descrie răbdarea Sa; El este numit „Duhul cel veşnic" - Evr. 9,14

In legătura cu cei credincioşi El regenerează (Tit. 3:5), botează (1 Cor. 12:13), locuieşte in ei (Rom. 8:9), pecetluieşte (Efes. 1:13), controleze (Efes. 5:18), asigura (Rom. 8:16), convinge (Rom. 8:14;Gal. 5:18), luminează (1 Cor. 2:15); 1 Ioan 2:20,27) si este arvuna noastră (Efes. 1:14).   Credinciosul traiste prin Duhul Sfânt, si duce un mod de viata in conformitate cu ceea ce Duhul Sfânt vrea, (Galateni 5:16; 25; Efeseni 5:18). Toţi credincioşii sunt botezaţi cu Duhul Sfânt (1 Cor 12:13), dar nu toţi sunt plini de Duh, adică nu toţi au răstignit in aceași măsura firea lor pamântească pentru ca Duhul Sfânt sa-i poată umple.

5). Concluzii. Evanghelia lui Matei este denumită şi Evanghelia Regelui. În ea se predică pocăinţa de către Ioan şi Isus  condţie pentru a intra în Împărăţia Cerurilor. Este singura Evanghelie în care apare cuvântul Biserică. Ioan îl denumeşte pe Isus ca Mielul lui Dumnezeu. Prin botez Isus s-a identificat cu rasa umană. Această practică a botezului a fost urmată şi practicată de ucenici şi apostoli, la fel şi de creştinismul primelor trei secole, după care Biserica Catolică a deformat această practică. Botezul este o poruncă dată de Hristos apostolilor. La momentul botezului lui Isus Hristos au fost prezente toate cele trei Persoane ale Trinităţii. Am făcut o abordare a conceptului de Trinitate şi am observat că sunt Persoane care sunt Dumnezeu, Dumnezeu Unic şi Caracterul Triunic. Pentru a încerca să clarifică o parte a problemei am enumerat Numele lui Dumnezeu din Vechiul Testament, în care am găsit 3 nume de bază şi Nume compuse,  Numele şi titlurile lui Isus Hristos,  la fel şi Numele Duhului Sfânt.

Isus Hristos şi Ioan Botezătorul, au predicat acelaşi mesaj, “al pocăinţei “  Botezul şi pocăinţa sunt evenimente inseparabile.  La botezul lui Isus Cristos, se prezintă toate odată cele 3 persoane ale Sfintei Treimi :  Glasul Tatălui, Duhul Sfânt în chip de porumbel, şi Hristos care s-a botezat, şi a primit confirmarea va Fiu al lui Dumnezeu. Numele de creştin trebuie confirmat prin botez, care este o poruncă, intrarea în Noul Legământ, în Biserică urmat de o viaţă de sfinţenie. Călcarea Legământului, înseamnă părăsirea Bisericii, şi o viaţă fără sfinţenie. În contextual mântuirii noastre şi-au adus aportul toate persoanele Sfintei Treimi. Botezul în Numele Trinităţii este un eveniment (scufundarea în apă ), dar şi un proces de o viaţă. El înseamnă şi dragostea lui Dumnezeu, sfinţenia Sa, mila, justiţia, apa vie, pâinea vieţii, curăţit, mângâiat, şi o mărturie despre Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

La abordarea Trinităţii am încercat să prezentăm câteva Nume a Tatălui, a Fiului, a Duhului  Sfânt, care în gândirea poporului Evreu sunt legate de calităţile Lor sau de evenimente, acţiuni, dar trebuie să facem precizarea că Divinitatea nu poate fi cuprinsă în concepte omeneşti. Amin.

Bibliografie :

Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

O scurta marturisire de credinta scrisa de Beniamin Cocar - doctor in teologie, Detroit

Mărturisirea de Credinţă a Cultului Baptist din Româia . http://www.baptist-tm.ro/

Enciclopedia Iudaismului

SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI

Ardelean Viorel

Matei 3:13  Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14  Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu” zicea el „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” 15  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. 16  De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El. 17  Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

Ardelean Viorel.

 [1] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI pag 129