Disciplina

   Nu încape îndoială că majoritatea trăim vieţi din care lipseşte serios disciplina, ordinea şi rânduiala. Poate că niciodată viaţa nu a fost atât de dificilă pentru un creştin ca în prezent. Lumea şi rânduielile vieţii din jurul nostru fac lucrurile aproape imposibile; cel mai dificil lucru în viaţă este să-ţi pui în ordine propria viaţă şi să o ţii în control. Motivul nu este că aceste lucruri din afară ne constrâng, ci că, dacă nu ne dăm seama de pericolul de a fi purtat de curent şi nu punem un obstacol în calea lui, vom eşua fără să ne dăm seama. Există atât de multe lucruri care ne distrag. Începi cu ziarul de dimineaţă - mulţi încep cu două în loc de unul - şi apoi peste câteva ore, apare ziarul sau apar ziarele de seară. Aceste lucruri ne sunt vârâte pe gât. Bineînţeles că nu ne obligă nimeni să cumpărăm un ziar, dar este acolo şi toată lumea face asta. Poate că ne e adus la uşă. Suntem puşi în faţa faptului şi fără să ne dăm seama devine ceva ce ne ocupă timpul. Nu este nevoie să risipesc timp în detalierea acestor lucruri: telefoanele mobile, televizorul, lucrurile pe care trebuie să le facem, întâlnirile la care trebuie să mergem, incidente pe ici pe colo, probleme diferite care apar. Realitatea este că în ziua de azi fiecare dintre noi se luptă să-şi stăpânească propria viaţă, să şi-o conducă şi să o trăiască. Toţi pastorii vor fi de acord cu mine când spun că nu aud nimic mai frecvent astăzi decât: "Nu ştiu ce să fac, nu găsesc timp să citesc Biblia şi să meditez aşa cum aş vrea."

   Există un răspuns simplu şi anume: o mare lipsă de disciplină, un eşec total de a ne ordona viaţa. Este inutil să ne plângem de împrejurări. Totul se reduce la asta - şi nu e nevoie să dezbatem - cu toţii avem timp!

   Dacă avem timp să facem toate celelalte lucruri, înseamnă că avem timp şi întregul secret al succesului în această privinţă este să luăm acel timp şi să avem mare grijă să-l acordăm sufletului, şi nu acestor lucruri. Aceasta este a doua cauză a problemei - o lipsă crasă de disciplină în viaţă, eşecul de a ne ordona viaţa, de a ne controla şi conduce viaţa aşa cum ştim în adâncul sufletului că ar trebui să o facem.

   Fiind lămurită cauza, haideţi să ne îndreptăm spre remediu!

   Care este remediul prescris de apostol pentru această stare? Este pur şi simplu opusul cauzei problemei. Înainte de toate, el pune accentul pe "toate silinţele". "Depuneţi orice efort" - după o altă traducere. "Depuneţi orice efort" - "de aceea", "din această cauză", "în lumina acestor lucruri" - a făgăduinţelor nespus de măreţe şi scumpe pe care El ni le-a dat, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte - din cauza acestor lucruri, depuneţi orice efort, daţi-vă toate silinţele, sau după cum este tradus în versetul al zecelea, fiţi mai zeloşi decât înainte pentru a face aceste lucruri. Prin urmare, aici se află remediul - exerciţiul disciplinei şi al silinţei.

   Poate că cea mai bună metodă de a ilustra chestiunea este să o punem într-o simplă formă istorică. Vă provoc să citiţi viaţa oricărui sfânt care a împodobit vreodată viaţa Bisericii şi nu se poate să nu observaţi imediat că cea mai importantă caracteristică din viaţa acelui sfânt a fost disciplina şi ordinea. În mod invariabil, este caracteristica universală a tuturor bărbaţilor şi femeilor remarcabili ai lui Dumnezeu. Citiţi despre Henry Martyn, David Brainerd, Jonathan Edwards, fraţii Wesley, şi Whitfield - citiţi-le jurnalele. Nu are importanţă de ce ramură a Bisericii au aparţinut, toţi şi-au disciplinat vieţile şi au insistat asupra nevoii de a o face; şi evident, este ceva perfect scriptural şi absolut esenţial. "Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă ca El este" spune autorul epistolei către Evrei 11.6 şi de asemenea, că El răsplăteşte pe cei ce-L caută - dându-şi silinţele. Trebuie să fim silitori în căutarea noastră! "Dar" va spune cineva "învăţătura ta nu este o inculcare a justificării prin fapte?" Vedeţi cât de subtil este diavolul! "Cu siguranţă te întorci la erezia Bisericii romano-catolice şi la modul catolic de devoţiune!" Răspunsul la acest argument este că apostolul Petru, apostolul insuflat, care s-a străduit să ne aducă aminte că toată Scriptura este insuflată, este cel care ne spune că trebuie să adăugăm la credinţa noastră toate aceste lucruri şi să ne dăm toate silinţele să o facem. Fii mai zelos, fii mai activ, spune el. Şi bineînţeles, nu există nici o contradicţie. Eroarea justificării prin fapte este să te încrezi în faptul că disciplina propriului tău suflet îţi poate mântui sufletul; dar reversul la a nu-ţi pune încrederea în fapte nu este să nu faci nimic, ci să faci totul, dar să nu-ţi pui încrederea în nimic din ceea ce faci. Nu faptele sunt greşite, ci credinţa în propriile tale fapte, să te încrezi în faptele tale. ŞI CE PERICOL SUBTIL ESTE ACESTA! CRED CĂ ESTE UNUL DIN PERICOLELE PRINCIPALE. Susţinem cu tărie că doar credinţa contează şi pentru că sunt un om al credinţei, nu are importanţă ce fac, iar disciplina poate lipsi complet din viaţa mea. La o parte cu o asemenea sugestie! Opusul unei încrederi false în fapte nu este indolenţa, lipsa disciplinei şi statul degeaba, ci a fi silitor şi din ce în ce mai silitor, a fi zelos şi a uni cu credinţa toate lucrurile enumerate. Însă tot timpul trebuie să ne dăm seama că doar faptele noastre nu vor fi niciodată îndeajuns, ci că Dumnezeu răsplăteşte cu siguranţă pe cei ce-L caută dându-şi toate silinţele. Atât de mulţi spun că ar da orice ca să aibă o mică urmă din priceperea pe care au avut-o sfinţii. "Numai dacă aş avea acea bucurie, aş da întreaga lume pentru ea - de ce nu pot avea experienţa acelei inimi încălzite?", spun ei.

   Răspunsul este că nu le-au căutat niciodată cu adevărat. Priveşte la vieţile acelor oameni şi la timpul pe care l-au dedicat citirii Scripturii, rugăciunii şi altor forme de autoexaminare şi exerciţii spirituale. Ei au crezut în cultivarea şi disciplinarea vieţii spirituale şi pentru că au făcut astfel, Dumnezeu i-a răsplătit oferindu-le acele manifestări sublime ale Lui Însuşi şi acele experienţe extraordinare care le-au încălzit inimile.

   Prin urmare, punem pe primul loc necesitatea absolută a disciplinii şi a ordinii.