Resursa adaugata de sanda_tulics in 08/09/2015
Suflarea gurii Sale...
... la vederea ceții în această dimineață de septembrie, mi-am strâns mâinile pe lângă corp cu gândul la zilele și nopțile reci ce vor urma, la natura ce se va îmbrăca în alte haine... la zilele ce se vor scurta, la nopțile lungi... la zborul cocorilor...
Ploaia deasă face ca pomii să plângă cu boabe de rouă după vara miresmelor înflorite...
O nostalgie nechemată se furișează în suflet, într-un suspin ușor, ce se alătură ploii...
Prin ceața de-afară, atâta de deasă... se văd greu brazii... pădurea de conifere ce se zărea așa bine pe timp cu soare...
Biologic, sufletul e gata de regrete pentru pierderea verdelui, a soarelui cald dar, în mulțumirile inimii se aud niște cuvinte adresate ceții... pe care nu le-am știut până acum:
- Doamne, Îți mulțumim pentru bunul mers al schimbării timpului, pentru roadă, pentru veghea-Ți sfântă asupra noastră... și pentru suflarea gurii Tale - ceața ce-ai dăruit-o pământului astăzi.
Mi-e cald și bine lângă Tine în toamna viețiii... Îți mulțumesc.
Alexandrina Tulics
- Vizualizări: 1090
- Export PDF: 1
- Favorită: 1
- Comentarii: 2
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Soția mea, Maria, când l-a citit și ea, mi-a spus că trebuie să-l distribuim neapărat.
Da, așa este, se cuvine să mulțumim Domnului pentru binecuvântările Sale revărsate peste noi, oamenii! Natura, așa cum spuneți în acest eseu minunat, își urmează cursul la porunca Celui Preaânalt, și fiecare anotimp are frumusețea și însemnătatea sa.
Domnul să vă binecuvinteze în mod deosebit, soră Sanda Tulics!
Fie ca bucuria și dragostea Lui minunată să ne inunde inimile, chiar și în toamna vieții! Amin!
Dumnezeu să vă răsplătească jertfa bucuriei!