Clive Staples Lewis s-a născut pe data de 29 noiembrie 1898, în orașul Belfast, Irlanda de Nord, într-o familie de intelectuali, tatăl fiind jurist, cochetând cu politica în tinerețe, iar mama, fiică de cleric, era o valoroasă matematiciană, cunoscătoare de latină și greacă veche, cititoare asiduă de literatură. Din păcate ea moare când Clive era înca copil, lucrul acesta având un dureros efect asupra familiei sale.

 Fiind un elev strălucit și având profesori de valoare, studiind în particular cu W.T. Kirkpatrick, reușește să obțină o bursă de studii la Universitatea din Oxford, iar după terminarea studiilor va continua să predea aici literatură engleza până în 1954.

 În perioada 1917-1918 ia parte la luptele din Franța ale Primului Război Mondial, este rănit în aprilie 1918, în timp ce doi colegi de la Oxford sunt uciși. Urmează convalescența însoțită de o severă depresie și de dorul de casă. Este demobilizat în decembrie 1918, dupa care se întoarce la Oxford pentru reluarea studiilor.

 În 1929 devine teist, după analize temeinice ale argumentelor teiste și ateiste. Unul dintre cei care are o influență pozitivă asupra sa este colegul și prietenul său J.R.R. Tolkien, celebrul creator al trilogiei Stăpânul Inelelor. Creștin însă devine după încă doi ani de analize și introspecții, când îl recunoaște pe Isus Christos ca fiind Fiul lui Dumnezeu. El afirma: "În 1929, pe la Rusalii, m-am dat bătut și am admis că Dumnezeu este Dumnezeu... eram, poate, cel mai descurajat și mai nehotărât convertit din toată Anglia."

 Din 1954 și până la moartea sa survenită în anul 1963, este profesor universitar la Universitatea din Cambridge, la catedra de literatură engleză medievală și renascentistă.

 Un moment aparte în viata lui Lewis este prietenia lui cu Joy Gresham, o evreică americană, care dintr-o comunistă înfocată devine o creștină devotată, convertită de cărțile lui C.S. Lewis. În 1956 se căsătoresc, ea având doi fii dintr-o căsătorie anterioară. Din nefericire, la scurt timp , în 1960 Joy moare răpusă de cancer. Baieții ei rămân în continuare cu Lewis, aceștia fiind crescuți ca și proprii săi copii. Dacă până atunci Lewis putea să observe durerea de la distanță, vorbind și scriind în cărțile sale într-un mod oarecum detașat, în câțiva ani împreună cu soția și băieții ei, a experimentat un amalgam intens și nefericit de durere, speranță și deznădejde.

 În 1961 C.S Lewis începe să aibă probleme de sănătate tot mai mari, începând cu o inflamație gravă a rinichilor, culminând cu un atac de cord, iar în noiembrie 1963, moare după un blocaj renal.

***********************

 C. S. Lewis a fost un autor prolific, cărțile sale numărându-se cu zecile. Prima sa povestire „To Mars and Back” o scrie când avea cinci sau șase ani. Tematica abordată de C.S. Lewis în cărțile sale este foarte diversă: apologetică creștină, cărți de genul științifico-fantastice, de genul fantasy, o lucrare autobiografică – Surprins de bucurie, cărți despre literatura medievală engleză.

 Cele mai importante opere ale sale sunt:

 Mere Christianity (Creștinismul redus la esență), o lucrare de apologetică crestină în care autorul nu dărâmă pur și simplu argumentele ateiste, lăsând în urmă un spațiu gol și sterp, cum de multe ori se încearcă de unii apologeți, ci mai degrabă construiește cu argumente ale vieții noastre obișnuite, cu ceea ce vedem, trăim și simțim, o splendidă pledoarie pentru credința în Dumnezeu. Ea este cartea care a convins mulți oameni că Dumnezeu există, că El are un scop cu noi, că adevărul Său revelat în Persoana lui Christos e nu doar singurul Adevăr, ci și Cale și Viață.

Surprised by Joy (Surprins de Bucurie) este denumită povestea unei convertiri. Ea este aparte printre cărțile lui Lewis fiind o autobiografie în care își descrie mai degrabă pasiunea sa pentru mitologie, cea scandinavă având un loc aparte, pentru lumea pe care mintea și inima umană le poate crea. Dar dincolo de etapele prin care trece, copil, tânăr, adult, maturitatea sa nu a fost doar una literară, ci mai ales una a credinței. Dintr-un elev devenit ateu, experiențele proprii , trăirile interioare, argumentele dezbătute cu sine și cu prietenii săi, îl conduc la credința in Cristos, nu ca o etapă a unei pasiuni noi și trecătoare, ci a unei revelații ce îi schimbă definitiv viața.

 The Chronicles of Narnia (Cronicile din Narnia) este un ciclu de tip fantasy, dar care spre deosebire de trilogia Stăpânul Inelelor al prietenului său Tolkien, care este același gen fantastic, lupta nu este doar între un banal bine și rău, ci între Cristos simbolizat de Leul Aslam și Satan simbolizat de Regina Albă. Cei patru frați, Fiii Omului, sunt coptați în aceasta luptă, care implică trădare, lașitate, dar și curaj și sacrificiu. Puterea Leului, dar și a Reginei se manifestă în momentele cheie prin acești patru copii, arătând că mai mult decât pe câmpul de bătălie, lupta se dă pentru inima fiecăruia dintre ei. Indiferent de criticile stupide primite de Lewis pentru aceste cărți pe motiv că promovează creștinismul, e imposibil să nu știi că atunci când devii creștin, aceasta să nu se reflecte în toate sferele vieții.

 The Screwtape Letters (Scrisorile lui Zgândărilă sau Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr) este o lucrare cu destul umor, măcar prin personajele negative ce apar aici: Pelinișor, Zgândărilă, Bălosu, dacă nu ar fi dramatică, pentru că vorbește despre un tânăr proaspăt convertit și care un diavol rău și șiret își sfătuiește nepotul cum să-l întoarcă de pe calea bună apucată...Un soi de carte de psihologie inversă, dacă nu ar fi de fapt de religie inversă. Isus Cristos este Vrăjmașul aici, calea Lui e neplăcută, El poate iubi acest amestec de spirit și animal care este omul etc. O carte interesantă a lui C.S. Lewis care ne arată cum pot aparentele banalități din viața creștinului să-l facă să renunțe la Dumnezeu. Viața reală cum o arată Zgâdărilă chiar de la începutul cărții, cu tânărul ce studiază într-o bibliotecă și care pare a înțelege că viața e mai mult decât tot ce face și știe, dar fiind ora prânzului iese din bibliotecă și inspiră viața reală: vânzătorul de ziare, autobuzul 73 care îl duce la locul pentru a-și servi masa, toate care îl conving că tot ce a simțit în bibliotecă a fost o nebunie...

The Space Trilogy (Trilogia Spațială) – lucrarea SF este formată din Departe de planeta tăcută, Perelandra și Hidoasa fortăreață; ca stil se pare asemănătoare de Ray Bradbury, avându-l în prim plan pe profesorul Edwin Ransom, nume ce arată încă o dată legătura cu firul roșu creștin din opera lui C.S. Lewis.

 The Great Divorce (Marea despărțire) este o alegorie despre moarte și ce s-ar putea găsi dincolo de ea, aparențe a aceleiași obtuzități umane, păcate care nici măcar acolo nu pot fi abandonate, definită și ca Divina Comedie ale scrierilor lui Lewis, cu personaje aparte, dar cu suflete banale, care nu reușesc să se decidă pentru Dumnezeu. „La urma urmei, scrie Lewis, sunt două feluri de oameni: unii care îi spun lui Dumnezeu: «Facă-se voia Ta» şi alţii cărora Dumnezeu le spune «Facă-se voia ta».“

  Relections on the Psalms (Meditații la Psalmi), adresându-se amatorului, ca de la un alt amator - cum se descrie smerit  C.S. Lewis în această superbă carte a sa - înțelegem ideea că Psalmii, cu toată strălucirea lor eternă, au partea lor de duritate, aproape de neînțeles pentru noi: blestemele adresate vrăjmașilor, dorința de răzbunare, ură, furie necontrolată etc, care ne arată o lume aspră, dar care are speranța glorioasă a unui Fiu al lui David, care să revină pe tronul unei Împărății veșnice și plină de pace. Profețiile din Psalmi autentifică lucrarea divină, ba mai mult o ridică dincolo de o carte a unor vremuri apuse și triste. Speranța răzbate din cartea Psalmilor și acest lucru ni-l arată Lewis uimit, dar și convins de adevărul cântărilor psalmice.

 Fern-seed and Elephants and Other Essays on Christianity (Ferigi și Elefanti) este o altă carte a lui Lewis, cu eseuri parcă scoase dintr-un context religios, dar atât de reale... C.S. Lewis poate visa, poate crea, poate gândi dincolo de șabloane impuse cărților ce se vor creștine. În Religie și Rachete am fost impresionat de avântul autorului către o lume ce ar putea exista, căci Sfânta Scriptură nu o contrazice, în care ființele de acolo pot fi sau nu inteligente, pot fi, dacă sunt inteligente, contaminate sau nu de păcat. Au ele nevoie de mântuire? Este jertfa lui Cristos atât de extinsă încât să mântuiască eventuale lumi decăzute din alte Galaxii?...Un eseu în care Lewis își pune încă odată geniul la bătaie, dar parcă mai profund decât niciodată. Părerea mea!