Imoralitate şi ocultism în muzica „creştină” (II)

Unul dintre argumentele folosite de susţinătorii muzicii rock „creştine” este acela că, prin muzica rock se ajunge la urechile şi inimile celor ce iubesc această muzică şi care, în alte condiţii, nu ar accepta să asculte un mesaj evanghelic. Ei susţin că rock-ul „creştin” (sau muzica creştină contemporană) este instrumentul ideal pentru a ajunge la inimile tinerilor. Din nefericire mulţi cred acest argument, deşi el nu are nici un fundament scriptural. De fapt muzica rock „creştină” nu are niciun alt fel de argument, statistic bunăoară, şi nici măcar al bunului simţ.

Cei de la Barna Research Group au realizat un sondaj cuprinzător despre tinerii creştini, intitulat „Third Millennium Teens Report.” La pagina 68 stă scris: „Printre surprizele pe care le-am avut întocmind acest sondaj, se află faptul că tinerii nu merg la biserică pentru că muzica care se cântă acolo este la modă.”

Tot în acest raport, la pagina 54, cei de la Barna Research Group au alcătuit o listă cu „ce caută tinerii să afle într-o biserică”. Dintr-o listă cu 18 puncte, la neînsemnatul punct 14 se afla şi tipul de muzică! Rapoartele întocmite de către institutul Barna, dau o rată de eroare de mai puţin de 5%. Deci pretextul muzicii rock nu este decât un mit! Statisticile arată clar acest lucru!

Unul dintre cei mai sinceri (dar înşelat) promotori ai rock-ului creştin, este artistul de la CCM (Contemporary Christian Music), Charlie Peacock. În cartea sa, „At The Crossroads” (La răscruce de drumuri), Peacock admite că rock-ul creştin NU reuşeşte să ajungă la inima oamenilor necredincioşi! Peacock a chestionat 35 de artişti celebri din lumea CCM. Le-a cerut să „estimeze numărul scrisorilor primite de la necredincioşi de-a lungul carierelor lor.” Peacock scrie: „Peste 50% au răspuns că au primit doar zece sau mai puţin de zece astfel de scrisori”. El adaugă: „Trebuie să acordăm o atenţie deosebită posibilităţii că evanghelismul şi impactul cutural pe care le producem (prin muzica rock) să fie foarte slabe.” (Peacock, Charlie, At The Crossroads, p.184). Şi vă aduc aminte că această afirmaţie vine din partea unuia dintre cei mai mari suporteri CCM!

Rock-ul creştin şi mare parte din muzica creştină contemporană, nu îi duce pe oameni la mântuire. Ele aduc doar orbire spirituală şi pervertire în rândul creştinilor, în special al tinerilor.

Un veteran de la CCM, Michael Card, ne avertizează în legătură cu muzica creştină contemporană: „Direcţia şi sistemul de valori se înrăutăţesc mai rapid decât îşi poate imagina vreunul dintre noi.” (Christianity Today, 20 mai, 1996, p.22)

(Continuarea materialului o găsiţi la adresa de mai jos. Procedăm în acest fel deoarece, pentru a înţelege mai bine explicaţiile din material a fost nevoie să inserăm câteva poze, lucru pe care nu l-am putut face pe "Resurse Creştine".)

http://www.radiounison.ro/editorial/imoralitate-si-ocultism-in-muzica-%E2%80%9Ecrestina%E2%80%9D-ii.html