de Dan Hitz

„Isus i-a zis: «Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit? » «Nimeni, Doamne», I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: «Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti. » (Ioan 8: 10-11)

Poate că nicio altă ispită sau niciun alt păcat nu stârneşte mai multă teamă şi ruşine în inima cuiva decât atracţiile faţă de copii. Celor care sunt atraşi de copii le este deseori teamă să solicite ajutor, datorită mâniei societăţii faţă de abuzatori şi deoarece le este teamă să nu fie raportaţi.

Este important să înţelegem că nimeni nu este lipsit de speranţă şi că Isus Hristos îi iubeşte pe cei atraşi de copii şi vrea să îi elibereze. Este important să înţelegem că suspiciunile de abuz al copilului trebuie raportate, pentru a obţine ajutor pentru cei afectaţi de abuz, ca şi pentru individul care a abuzat. De asemenea, este important să înţelegem că ispita nu este nici păcat, nici crimă, şi că nu trebuie raportată.

Scopul acestui articol este să explice pedofilia şi ceea ce se întâmplă în inimile celor atraşi de copii. Deşi articolul se referă la câteva probleme emoţionale cu care se poate confrunta un pedofil, nu încearcă în niciun fel să îi scuze comportamentul sau atracţiile. El are ca scop să îi încurajeze pe cei cu astfel de atracţii să caute ajutor pentru a fi eliberaţi de ruşinea şi ispitele care îi ţin în robie. Dacă tu sau cineva pe care îl cunoşti vă luptaţi cu acest păcat, apelează (586)739. 5114. Vino şi întâlneşte-L pe Isus Hristos la piciorul crucii şi îngăduie-I să te elibereze de robia ispitelor care te-au ţinut într-o închisoare emoţională.

Pedofilia este o tulburare sexuală care se manifestă în mod repetat, în care un individ are impulsuri sexuale frecvente, intense faţă de copiii care nu au ajuns la pubertate. ^[1] Indivizii pedofili pot să dea sau să nu dea curs acestor impulsuri. Efebofilia este similară cu pedofilia, dar implică o atracţie sexuală faţă de minori care au început să aibă unele schimbări fiziologice specifice pubertăţii, dar nu au ajuns încă la maturitate. ^[2] Deoarece caracteristicile pedofiliei şi efebofiliei sunt similare, în acest articol termenul pedofilie se va aplica ambelor tulburări.

Asociaţia Americană de Psihiatrie îi clasifică pe cei atraşi de copii ca „exclusivi”, atraşi numai de copii; sau „non-exlusivi”, atraşi atât de adulţi, cât şi de copii. ^[3] Ward îi identifică pe „abuzatorii circumstanţiali” ca pe cei care experimentează un debut mai târziu al atracţiilor față de copii, tind să abuzeze membri de familie, experimentează atracţie crescută faţă de copii în timpul perioadelor de stres şi preferă sexul cu adulţi. ^[4] Ward îi identifică pe „abuzatorii preferenţiali” ca pe cei care experimentează un debut mai timpuriu al atracţiilor pentru copii, sunt mai viciaţi în abuzul lor, abuzează copii din afara familiei lor şi adoptă un sistem de convingeri care alimentează comportamentul agresiv. ^[4] Pedofilia începe de obicei în adolescenţă, ^[1] cu toate acestea, au fost raportate cazuri de abuzatori prepuberi. ^[5] Într-un studiu pe 678 de bărbaţi pedofili, 47% preferau partenere de sex feminin, 27% preferau parteneri de sex masculin şi 25% au raportat atracţie față de parteneri de ambele sexe. ^[6] Cei mai mulţi preferă copii de o anumită vârstă şi îşi limitează activitatea la incest, la incestul în familia vitregă sau la cei care nu sunt membri de familie.

Pedofilii raportează că simt că nu corespund atunci când relaţionează cu tovarăşii de aceeaşi vârstă şi că au dificultăţi în a funcţiona corespunzător în relaţii heterosexuale. ^[6] Ei pot, de asemenea, să experimenteze dificultăţi adiţionale care includ depresia, anxietatea, abuzul de substanţe şi tulburări de personalitate sau de dispoziţie. ^[1] Sabatino raportează că aproximativ jumătate dintre clienţii săi atraşi de copii sunt ei înşişi victime ale abuzului sexual în copilărie, iar mulţi dintre cei care nu au fost abuzaţi sexual au suferit abuz emoţional. ^[7] Propriul lor abuz are ca rezultat un sentiment al lipsei de putere, care conduce la sentimente de inadecvenţă şi lipsă de valoare.

Datorită ruşinii copleşitoare, victimele abuzului găsesc extrem de dificil să relaţioneze cu adulţi sănătoşi din grupul tovarăşilor de aceeaşi vârstă şi preferă vulnerabilitatea şi acceptarea pe care le obţin de la cei mai slabi decât ei. Van Domelen explică cum în copilărie pedofilul a fost, într-un anumit fel, izolat de el însuşi. A devenit adult, dar a rămas prizonier în nevoia percepută de a se conecta cu copiii şi cu copilăria lui pierdută. Pedofilii încearcă să evite sentimentele dureroase de inadecvenţă şi să creeze un sentiment al acceptării şi valorii. ^[2] Temându-se de relaţiile cu adulții, încearcă să stabilească relaţii intime cu copii cu care se simt acceptaţi şi asupra cărora simt că dețin controlul. ^[7]

Abuzatorii sexuali caută adesea situaţii în care au influenţă asupra copiilor în calitate de profesori, antrenori sau prin dezvoltarea de relaţii cu mamele copiilor de care sunt atraşi. Aproximativ 60% dintre băieţii şi 80% dintre fetele victime ale pedofiliei sunt victimizaţi de cineva cu care copilul sau familia copilului sunt familiarizați. ^[5]

Mulţi abuzatori sunt atraşi de copii care au caracteristicile pe care abuzatorul doreşte să le aibă el însuşi. ^[8] Abuzatorul care, în mod inconştient, crede că inocenţa şi veselia copilăriei i-au fost furate de către cel care l-a abuzat, poate fi atras de copii care au un comportament copilăros, lipsit de grijă. Abuzatorul trebuie să pună în echilibru caracteristicile dorite și vulnerabilitatea, care îi va permite să aibă grijă de victimă. Este posibil să fie nevoit să înlocuiască copilul ideal cu un copil vulnerabil, cu care să se poate conecta. Putnam citează mai mulţi factori care măresc vulnerabilitatea unui copil faţă de abuzul sexual. ^[9]

Aproximativ 75% din numărul total al victimelor abuzului sexual în copilărie sunt fete. Riscul abuzului pentru fete începe la o vârstă mai mică şi durează mai mult decât riscul pentru băieţi, cu excepţia băieţilor cu dizabilităţi. Putnam afirmă că băieţii care suferă de un handicap mintal sau fizic prezintă un risc substanţial crescut în comparaţie cu băieţii care nu suferă de asemenea condiții. El nu a găsit influenţe socio-economice, de rasă sau etnice asupra frecvenţei abuzului sexual. Putnam raportează că riscul abuzului sexual creşte, de asemenea, substanţial pentru copiii care locuiesc cu un singur părinte sau în familii în care ambii părinţi sunt absenţi. Fetele cu un tată vitreg în familie prezintă un risc de două ori mai mare de a fi abuzate sexual de tatăl vitreg sau de către un alt adult, comparativ cu perioada anterioară apariției tatălui vitreg. Copiii izolaţi din punct de vedere social şi ai căror părinţi sunt oameni decăzuţi prezintă, de asemenea, un risc crescut.

Dacă eşti un adult atras sexual de copii sau un supravieţuitor al abuzului sexual în copilărie, Isus Hristos poate să vindece rănile trecutului, prezentului şi viitorului. Nu lăsa ca ruşinea sau teama să stea în calea ajutorului de care ai nevoie. Apelează (586)739. 5114 şi interesează-te cum te poate ajuta Reconciliatin Ministries. Mulţi bărbaţi şi multe femei au străbătut un drum foarte similar cu al tău şi au găsit vindecare. Există speranţă şi pentru tine.

^[1] Comer, R. J. (2005). Fundamentals of abnormal psychology (4th ed. ). New York: Worth Publishers.

^[2] Van Domelen, B. (n. d. ). Help for adults attracted to children, http: //nebula. wsimg. com/2b5909841b7223fb6df885637710c6ae? AccessKeyId=84ACF5D1BA6935D35603& disposition=0& alloworigin=1.

^[3] American Psychiatric Association. (2000). DSM-IV text revision. Washington D. C. : Author.

^[4] Ward, T. (1999). Competency and deficit models in the understanding and treatment of sexual offenders. The Journal of Sex Research, 36(3), 298-305.

^[5] Freeman-Longo, R. , & Reback, D. (2000). Myths and facts about sex offenders. Silver Spring, M. D: Center for Sex Offender Management.

^[6] Hyde, J. S. , & DeLamater, J. D. (2006). Understanding Human Sexuality (9th ed. , p. 424-428). New York: McGraw Hill.

^[7] Sabatino, C. J. (1999). Men facing their vulnerabilities: Group process for men who have sexually offended. Journal of Men’s Studies, 8(1), 83-90.

^[8] Payne, B. (1996). Healing homosexuality. Grand Rapids, Michigan: Baker Book House.

^[9] Putnam, F. W. (2003). Ten-year research update review: Child sexual abuse. Journal of American Academy of Child Adolescent Psychiatry, 42(3), 269-278.

[Dan Hitz, Why Some Adults Are Sexually Attracted To Children. Copyright © 2006 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Dan este Director Executiv la Reconciliation Ministries din Michigan, o misiune afiliată la Restored Hope Network. Este pastor ordinat de The International Fellowship of Christian Assemblies, consilier profesionist licenţiat în statul Michigan şi specialist cu certificare clinică pentru tratarea delincvenţilor sexuali. El şi soţia sa Marianne sunt căsătoriţi din 1986 şi au cinci copii, dintre care unul este acum la Domnul. Dan a început călătoria ieşirii sale din homosexualitate după ce a fost mântuit în 1984. El face misiune de peste douăzeci de ani, slujind ca învăţător, pastor şi slujitor în rugăciune. Poate fi contactat la adresa: Reconciliation Ministries, 11174 E 13 Mile Road, Warren, Michigan 48093, USA, telefon: (01)586. 739. 5114, site: www. recmin. org. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www. recmin. org. ]

Clic aici pentru mărturia lui Dan!