„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” Efeseni. 4:29

Cu siguranţă, ai fost vorbit de rău ca şi mine şi cunoşti ce s-a declanşat în tine la auzul acelei vorbiri de rău. E foarte intensă trăirea sentimentelor, atunci când descoperi că ai fost vorbit de rău. Fie că e vorba de violenţă în vorbire, fie că au fost folosite cuvinte dulci, fie că s-au trâmbiţat în gura mare, fie că au circulat pe dedesubt, în şoaptă, vorbirea de rău ţi-a făcut rău. Nimănui nu îi place să fie vorbit de rău, chiar dacă uneori chiar noi le dăm motive celor din jur să o facă. Nici atunci când am greşit grosolan nu ne place „să ne auzim vorbe”.

Dar nu doar că am fost vorbiţi de rău, ci  şi noi am vorbit la un moment dat pe alţii de rău. Solomon spune. „Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.” Am făcut şi noi asemenea fapte sau cel puţin eu. De aceea, şi din postura asta cunoaştem senzaţiile. Inima care bate cu putere, un soi de bucurie amestecată cu teamă, bucurie că deţinem un secret extraordinar, teamă că se va auzi de la cine a pornit. Apoi stres, dacă se va şti, dacă se va afla cine a fost cel de la care s-a auzit. Nu de fiecare dată cei vorbiţi de rău ne sunt duşmani şi nu am dori să ne stricăm relaţiile, dar senzaţia aceea unică ne împinge să riscăm.

În ambele cazuri, dacă omul e măcar moral, ca să nu mai spun credincios, regretă vorbele rele. Fie că eşti vorbit de rău şi le regreţi că nu îţi fac bine, că nu te pun într-o lumină bună, acele vorbe ale apropiaţilor tăi, fie că ai vorbit de rău şi îţi pare rău că nu ţi-ai înfrânat limba, regreţi că ai spus „cui nu trebuie”, oamenii ajung să regrete vorbirea de rău şi unii chiar vor să nu mai greşească data viitoare. Eu sunt unul dintre aceia care nu aş mai vrea să greşesc la capitolul acesta şi caut soluţii pentru o mai bună controlare a minţii şi limbii mele. Iată câteva sfaturi:

Gândeşte pozitiv. Nu mă refer la cine ştie ce practici oculte, ci la modul în care Biblia ne îndeamnă să ne transformăm prin înnoirea minţii. Gândeşte bine despre aproapele, da, chiar dacă el face ceva rău sau „vrednic de a fi spus”. Priveşte-l aşa cum l-ar privi Dumnezeu. Sigur, modul de raportare la el se va schimba. Versetul citat la început e tocmai ce vreau să subliniez. Înlocuirea cuvintelor stricate cu cele bune, pozitive, de îmbărbătare. De altfel, multe insecte zboară prin văzduh, iar albinele se aşează pe flori pentru că florile le atrag şi muştele pe… pentru că asta le atrage. Tu, eu, de ce suntem atraşi şi entuziasmaţi?

Pune-te în situaţia sa. Da, a greşit poate, da „a făcut-o lată”, dar încearcă să te pui în situaţia sa. Vei vedea că nu mai ai acelaşi chef să îl vorbeşti de rău. Nici măcar nu vei mai putea pretinde că vorbirea ta de rău „e spre binele lui”.

Fii atent în vorbire. Noi, ca şi copii ai Domnului, avem obligaţia să avem o vorbire aleasă, de la noi se cere un limbaj deosebit. De la noi se aşteaptă să ne asemănăm cu Tata în vorbire. Ori Tata ne tot învaţă că:

• Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia.

• Limba înţelepţilor dă ştiinţa plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie.

• Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea, şi limba lui trâmbiţează dreptatea.

• Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde silnicie.

• Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită.

• Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!”

• „Un cuvânt spus la vremea potrivită este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.”

Niciun cuvânt stricat să nu ne iasă din gură, ci cuvinte bune, care să aducă speranţă, mângâiere, care să schimbe în bine, să dea optimism, să arate iertare şi bunătate. E sătulă lumea de cuvinte rele, de cuvinte de judecată, de lege. Oamenii au nevoie de cuvinte bune, de cuvinte înţelepte, de cuvinte care aduc pace şi nu război, de cuvinte care aduc linişte nu tulburare.

Ce fel de vorbe vei alege să rosteşti astăzi despre apropiaţii tăi?

[Copyright © 2013 Teofil Gavril. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi). Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România. Poate fi contactat prin e-mail la adresa [email protected] sau telefonic la numărul 0744201601.]