"Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm!"

   Chiar dacă sunt plini de dor şi Îl caută pe Domnul, credincioşii nu pot, în acelaşi timp, să nu devină conştienţi de mica măsură a puterii lor într-o căutare atât de dificilă.

   Puterea de a merge înainte nu este  doar puterea dată de Duhul Sfânt, ca fiind în afară şi cu totul deasupra noastră, atrăgându-ne astfel la El, prin chiar frumuseţea şi splendoarea slavei Lui.

   Puterea de atragere a Persoanei Domnului Isus, este cea care generează în noi tăria de a-L urmări. Dacă Domnul ne atrage la El, descoperindu-ni-Se prin Duhul Său, atunci căutarea Lui devine uşoară.

   Dacă Domnul ne atrage către Sine, atunci "VOM ALERGA DUPĂ TINE". A alerga după - presupune o dorinţă neîncetată.

   Numai puterea de atracţie a Domnului Isus poate crea puterea necontenită de a căuta şi alerga astfel. Trebuie să învăţăm să înţelegem aceasta. Nici un om nu este în stare, prin propria lui voinţă, să caute şi să intre în prezenţa manifestată a Domnului Slavei.

   Pe când eram încă păcătoşi, am avut nevoie de călăuzirea Duhului Sfânt şi numai cu ajutorul Lui am putut veni la Domnul.

   În acelaşi fel, după ce am devenit credincioşi, mai avem nevoie de acelaşi ajutor pentru a alerga după Domnul, cu dorinţă nepotolită.

   Iată aici şi relaţia credinciosului cu toţi ceilalţi.

   Sunt eu cel tras ("trage-mă după tine"), dar suntem noi cei care alergăm după EL!

   Sunt eu cel care este călăuzit în odăile Lui, dar suntem noi cei care "ne vom bucura şi ne vom veseli".

   Ori de câte ori un credincios primeşte har din prezenţa Domnului, ceilalţi credincioşi sunt bucuroşi.