Explicarea Scripturii este cea mai benefică mai ales atunci când este studiată o Evanghelie sau o epistolă întreagă. Aceasta se poate face fie intrând în amănunţime în înţelesul fiecărui verset, fie arătând punctele principale şi conducând ascultătorii să vadă înţelesul general al întregii cărţi.

   Explicarea Scripturii încurajează adunarea să îşi aducă Bibliile la biserică şi toate lucrurile care îi fac pe credincioşi să preţuiască Scriptura, sunt importante.

   Această metodă este mai benefică pentru ascultători decât dacă sunt făcute câteva remarci pe marginea unui singur verset, astfel încât acea parte din Scriptură abia dacă este altceva decât un motto pentru subiect. Puţini oameni au har să mediteze ore în şir asupra Cuvântului. Astfel expunerea le poate deschide Scriptura şi poate crea în ei o dorinţă de a citi şi a medita. Atunci când ascultătorii citesc din nou porţiunea din Cuvânt care a fost expusă, îşi vor aminti ce s-a spus. Astfel, va lăsa în minţile lor o impresie mai trainică.

   Expunerea unor părţi mari din Cuvânt, cum ar fi o Evanghelie întreagă sau o Epistolă, îl face pe învăţător să ia în considerare părţi ale Cuvântului pe care altfel le-ar fi trecut cu vederea. Aceasta îl împiedică să vorbească prea mult despre subiecte preferate şi să încline prea mult spre anumite părţi ale adevărului - o tendinţă care mai devreme sau mai târziu va dăuna atât lui, cât şi ascultătorilor săi. Simplitatea în exprimare este de o importanţă majoră.

   Învăţătorul ar trebui să vorbească astfel încât chiar şi copiii, şi cei fără carte să fie în stare să îl înţeleagă, în măsura în care mintea firească poate să înţeleagă lucrurile lui Dumnezeu.

   Fiecare adunare are oameni ce vin din medii sociale diferite dar şi cu grade de educaţie diferită.

   Cel ce explică adevărul lui Dumnezeu vorbeşte pentru Dumnezeu şi pentru veşnicie. Este puţin probabil că el va aduce un beneficiu ascultătorilor dacă nu foloseşte o vorbire simplă.

   Dacă predicatorul se străduieşte să vorbească potrivit regulilor acestei lumi, probabil că va fi pe placul multora, în mod special pe placul celor ce au un simţ literar. Însă este puţin probabil să devină un instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru convertirea păcătoşilor sau pentru zidirea sfinţilor.

   Nici elocvenţa, nici adâncimea gândurilor nu îl fac pe predicator să fie cu adevărat mare.

   Doar o viaţă de rugăciune şi meditaţie îl va face un vas pregătit pentru scopurile Stăpânului şi potrivit pentru a fi folositor în convertirea pacătoşilor şi zidirea sfinţilor.

   Ungerea Duhului Sfânt mă ajută foarte mult atunci când predic.

   Nu aş încerca niciodată să predic adevărul lui Dumnezeu prin propria mea putere.

   Într-o zi, înainte să predic la Teignmouth, am avut la dispoziţie mai mult timp ca de obicei, aşa că m-am rugat şi am meditat timp de şase ore, pregătindu-mă pentru întâlnirea din acea seară. După ce am început să vorbesc, am simţit că vorbesc mai degrabă în puterea mea decât în tăria Duhului. Le-am spus fraţilor mei că mă simţeam că predic ca şi când nu aş avea ungerea şi le-am cerut să se roage. După ce am mai continuat puţin am simţit acelaşi lucru aşa că am încheiat imediat predica şi am propus să avem o întâlnire de rugăciune. Aşa am făcut iar data viitoare când am predicat am fost ajutat într-un mod deosebit de Duhul Sfânt.

   Mă bucur că am învăţat importanţa slujirii doar în puterea Domnului.

   Pot totul în Hristos, dar fără EL, nu pot realiza nimic.