Am încercat întotdeauna să fiu imparțială, corectă, să nu intru în polemici, ceartă de cuvinte, asa cum ne spune Cuvântul. Totuși, deși dorința mea a fost să fiu un ajutor, un exemplu în orice arie a activităților mele cotidiene, m-am lovit de încercări, ziduri ridicate de unii de la care nu m-aş fi așteptat niciodată. Buuuun! Mi-am zis, că celor din lume nu prea am ce le cere, oricât de mult bine aș face sau aș fi făcut, pentru că ei nu stau în ascultare de Dumnezeu. Nu e o scuză dar asta e realitatea. Niciodată nu poți să mulțumești o inimă de piatră. Cauți să construiești punți peste obstacole dar zidurile indiferenței, răutății din jurul unora se tot înalță, încât e imposibil să te apropii.

   Durerea mea este, că aceste ziduri sunt înălțate de cei ce ar trebui să construiască poduri. Punți de comunicare, peste care să treacă cu ușurință toți acei ce au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, de Evanghelie, "Vestea bună". Toți acei oropsiți ai soartei, orbii, surzii, șchiopii veacului acestuia, metaforic vorbind și nu numai...

   Nu poți judeca limpede din afară, deși "sfătuitori" repede găsești. Nu cunoști esența lucrurilor și nu ai cum să fii imparțial. Îmi amintesc unele episoade din viață în care, Dumnezeu mi-a scos în cale anumite persoane. Unele m-au întărit, altele au încercat să surpe zidurile credinței mele. Totuși, știind că sunt îngăduite de Domnul, am căutat să folosesc circumstanțele pentru a crește spiritual, pentru a mă cerceta și pentru a remedia ceea ce era de remediat. Eu am un Turn de scăpare, care este Domnul Isus Cristos. La El alerg atât în necazuri cât și în bucurii. Sfătuitorii, în necazuri sunt la fel de neputincioși, la fel de vulnerabili...

   Ideea ce am vrut să dezvolt puțin este că, întâlnești oameni cărora le devii prieten prin anumite conjuncturi, prieteni fizici sau virtuali, apoi, pentru că se așteaptă prea multe de la tine și nu poți întotdeauna să le împlinești așteptările, te trezesti peste noapte nu numai ca nu mai ești prieten ci chiar esti pus la SPAM. Adică blocat! În viața mea nu am crezut că poți fi azi deosebit pentru cineva și mâine un proscris. Dar ce mă mir? Eu sunt doar un om, un păcătos iertat, DOAR PRIN HARUL LUI DUMNEZEU! Privesc la Golgota, unde pe lemnul crucii a fost răstignit Mântuitorul lumii, Mielul fără pată! A fost hulit, scuipat, batjocorit, apoi răstignit ca un tâlhar, nepurtând nici o vină, nimic care să-L incrimineze. Cu toate acestea, a spus înlăcrimat, privind spre ceruri: "Tată, iartă-i că nu știu ce fac!"

   Asta vreau să transmit acelora care doresc să le dedic ceva mai mult din timpul meu. Vreau să iert și încerc să nu mă poticnesc, chiar dacă știu că nu am vreo vină. Înainte de a arunca cu piatra "prietene", te întreb așa cum Domnul a întrebat pe cei ce voiau să lovească cu pietre: "Dacă cineva e fără păcat, să arunce primul!" 

   Raportat la lumea virtuală, am spus de mai multe ori: "Atenție!" Nu toți sunt ceea ce par a fi! Cine are timp să stea ore întregi în calculator, să o facă dacă au această libertate, însă, nu toți sunt dispuși la aceasta. Dacă vrei să te implici cumva, printr-un mesaj, comentariu, apreciere, fă-o, dar eu cred că ceea ce spui, trebuie să vină din inimă.

Sunt pline paginile de lucruri banale, nefolositoare, chiar indecente, care nu zidesc ci doar "gâdilă" firea! Asta nu cred că dorește un credincios adevărat! Iertați-mă că spun dar ăsta e adevărul. Și eu simt uneori, poate de prea multe ori, nevoia de încurajări, de îmbărbătări, care nu vin niciodată sau foarte rar. Asta înseamnă că nu sunt folositor? Eu îmi continui lucrarea ce o fac doar spre slava Domnului și spre zidirea oamenilor, a Bisericii lui Cristos. Dumnezeu știe să folosească orice circumstanță din viața noastră. Te-ai gândit vreodată, (tu cel ce te simți ofensat că nu primești "vizite"), că sunt oameni care abia stau pe picioare, că suferă într-atât încât și timpul de odihnă e un calvar, că nu văd, că orice cuvânt ce doresc să îl transmită necesită eforturi, durere? Chiar dacă ar dori, nu o pot face. Asta nu înseamnă că nu apreciază! Ce nu este de apreciat, este falsitatea, fățărnicia "creștinului", mai mult lumesc decât duhovnicesc. Doare? Va durea când vom sta în fața Scaunului de Judecată al lui Dumnezeu! Treziți-vă fraților! Biserica lui Cristos a ațipit demult, acum "sforăie în lumea viselor". Să ne trezim până nu e prea târziu! Post și rugăciune! Jertfele plăcute Domnului...Ajutați văduvele, orfanii, împărțiți-vă bucata de pâine cu cei sărmani, vizitați bolnavii, mângâiați bătrânii, datorită lor noi suntem aici, sunt cam uitați si părăsiți de proprii fii și noi ne căutăm bunăstarea proprie..."Daţi, dar, cezarului ce este al cezarului, şi Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu!”(Matei 21:22) 

  Iertați-vă unii pe alții, iubiți-vă ca niște adevărați creștini. Lăsați pizma și răutatea deoparte, schimbați-vă imima nu numai haina! Duhul Lui Dumnezeu să vă mângâie și să vă întărească, Amin! Maranata, Domnul Isus vine!

 

14/10/15, Barcelona-Lucica Boltasu