Ieremia în conceptul  Legământului din Vechiul Testament

Cuprins :

1.Introducere                                                               

2.Contextul istoric

3.Ieremia în Vechiul Legământ

4. Concluzii

5. Bibliografie

1. Introducere

Încă din cele mai vechi timpuri popoarele din orient foloseau în relaţiile dintre ele tratate şi alianţe. Aceste tratate erau  de genul egalitate sau vasalitate[8]. În relaţiile de egalitate cei doi au statutul de fraţi. Un ratat de vasalitate se stabileşte între un rege cuceritor şi un rege mai mic sau învins care are anumite obligaţii. Într-o relaţie de prietenie se folosea relaţia Tată – Fiu, iar în relaţiile mai puţin amicale era folosită relaţia ca Domn şi slujitor.[9] Încheierea acestor legăminte, tratate, alianţe, erau însoţite de ceremonii religioase, ele erau scrise şi stipulau prevederi, care trebuiau citite periodic şi respectate. Ca martori erau invocaţi zeii, cerul şi pământul, soarele, etc. Aceste legăminte se încheiau cu binecuvântări şi blesteme.[10] Ca exemplu pasajul din Deutronom capitolele 27 şi 28, în care Dumnezeu face Legământ cu poporul Israel. De asemenea se pot aminti  şi tratatele dintre Esahardon şi Sefire.  Poporul evreu era familiarizat cu acest gen de relaţii, tratate sau alianţe. Dumnezeu vorbeşte, El vorbeşte  ca să se se facă înţeles şi nu iese din tiparul cultural al vremii respective iar  Dumnezeu nu se contrazice. El face legăminte cu persoane particulare ca Avram ( Gen. cap. 15-17, David ( 2 Samuel cap 7 ), dar  şi cu poporul evreu prin legământul de la Sinai ( Exod 20.)[11]

Legămintele erau de două feluri : condiţionate şi necondiţionate. Un legământ condiţionat are in componenta sa cuvântul "daca" si leagă împlinirea promisiunii divine de o anumita acţiune sau atitudine de care omul este responsabil. Dacă omul calcă acest legământ Dumnezeu nu este obligat să-şi ţină promisiunea.  Legământul necondiţionat, este un fel de declaraţie solemna care-L implica doar pe Dumnezeu. Chiar si in cazul neascultării omului, legămintele necondiţionate işi vor implini promisiunile la vremea de către  Dumnezeu. Legămintele necondiţionate se sprijină doar pe suveranitatea lui Dumnezeu[12]. Au fost mai multe tipuri de legăminte: Legământul Edenic (Gen. 1:26-31). Legământul cu Adam după cădere (Gen. 3:16-19). Legământul cu Ne, după potop (Gen. 9:1-18). Legământul cu Avram (Gen. 12:1-4 ). Legământul mozaic Exod (20:1-31:18). Legământul Palestinian (Deut. 30:1-10) Legământul cu David (2 Sam. 7:4-16; ) Legământul cel Nou (Ier. 31:31-33).  Din cele opt legăminte istorice, doar cel Edenic si cel mozaic au fost legăminte condiţionate.

Cuvântul ebraic folosit  pentru alianţă sau legământ este “berit”, tradus în greacă cu diatheke.[1] Domnul face legământ cu poporul său, condiţia Legământului fiind ascultarea. Legământul constă în principal din promisiuni şi se încheie cu binecuvântări şi blesteme. Legământul mozaic a fost făcut cu evreii aflaţi in drum dinspre Egipt spre tara promisa (Exod 20:1-31:18). Legământul mozaic stabileşte principiile care guvernează relaţia dintre Dumnezeu si poporul Israel. Este un legământ condiţionat, care prevede ca, in cazul in care Israelul va asculta si va implini Legea, Dumnezeu il va binecuvânta, iar in eventualitatea neascultării, Dumnezeu il va pedepsi şi-l va disciplina (Deut. 28; Ier. 30:11). Ieremia vede împlinirea  profeţiilor în legământul călcat de poporul evreu  în neascultare, care la început a fost o promisiune, dar care s-a împlinit în pedeapsă. Trebuie amintit și Legâmântul Palestinian între Dumnezeu și Israel, care nu este condițonat.

Cele aproximativ sase sute treisprezece  de porunci sunt impărțite in trei categorii majore:

(a) poruncile, care sun  o exprimare voiei lui Dumnezeu (Exod 20:1-26)

(b) legile, care reglementează viata sociala si civica a Israelului (Exod 21:1 24)

(c) rânduielile, care reglementează viata religioasa (Exod 24:12 - 31).

Legământul mozaic a fost temporar si a expirat la Crucea de la Calvar.

Dacă legământul cu Avram a avut un caracter de promisiune  care prevedea un popor numeros şi o ţară bogat şi că toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în numele lui, ( Gen 22:18 ), legământul de la Sinai se baza pe ascultare  ( Exod 19: 5 ),  şi se încheia cu binecuvântări şi blesteme.  Împărăţia de Nord, format din zece seminţii, cu capitala la Samaria, cade în 722 B.C., sub robia asriană, iar poporul  este dus în robie.  Împărăţia de Sud  cu capital la Ierusalim, format din două seminţii, cade în 587  B.C., şi este cucerită de Nebucadneţar, împăratul Babilonului [13] iar poporul este dus în robie, în ţară rămâne doar o rămăşiţă, printre care şi Ieremia.  Acesta  a fost rezultatul legământului pe care poporul Israel l-a călcat.

Locul lui Ieremia în Vechiul Legământ, a fost ultimul proroc prin care Dumnezeu a încercat să readucă poporul în ascultare faţă de El, pentru a nu fi pedepsit şi Ieremia a fost denumit un proroc al lacrimilor. Cartea Plângerilor lui Ieremia confirm acest lucru. Vom încerca să aprofundăm acest aspect.

Ca o învăţătură a  celor opt legăminte enumerate mai sus, putem spune că autonomia si puterea lui Dumnezeu le făgăduieşte  pe cele necondiţionate, iar  in cele condiţionate, eşecul  si neputinţa umana ies imediat  si  irevocabil in evidenta. Tot ceea ce a promis Dumnezeu insă, in  nelimitata   Lui înţelepciune si bunătate, se va împlini cu  siguranţă  în planul Sau perfect  si veşnic: Romani 11:32  Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

2. Contextul istoric

Ca și Aspecte generale[14] se poate prezenta faptul că Numele prorocului se poate traduce  prin ”Domnul pune fundație” sau ”Acela pe care Domnul l-a instalat”.  Ieremia a fost contemporan cu șapte împărați, în Iudea de la Iosia la Zedechia.  A fost contemporan cu prorocii Țefania, Habacuc și prorocița Hulda. El a prorocit  timp de 50 de ani. Dumnezeu nu ia permis lui Ieremia să se căsătorească (Ier. 16:2). Iremia a fost un proroc care a suferit mult din partea compatrioților lui. De trei ori a fost în închisoare, a fost bătut și torturat de către evrei fanatici, și aruncat într-o fântână seacă (Ieremia 38:6). A fost denunțat ca și trădător, iar semenii lui îi cer moartea ( Ieremia 26:11 și 38:4). Dar cea mai grea misiune a prorocului a fost acea a unui  confesor care conduce un condamnat la moarte. După ce Ierusalimul este cucerit Nebucadnețar îi dă libertate de alegere, drum în exil, sau să rămână în țară. Ieremia decide să rămână, timp în care scrie Plângerile lui Ieremia.  Cu un grup de iudei rămași în țară este dus cu forța în Egipt unde continuă misiunea.  Tradiția evreilor afirmă că a fost ucis cu pietre (580 B.C.),  la vrâsta de 70 sau 80 de ani ca o victimă  în urma sentimentelor de ostilitate și dușmănie a semenilor lui. Perioada de timp și evenimentele din timpul lui Ieremia sunt agitate și tulburi. Sub împăratul Sanherib, imperiul asirian a atins apogeul. O revoltă a mezilor și caldeenilor a pus capăt acestei supremații, iar împărații Cyaxares  și Nabopolaasar, au împărțit regatul (626 - 612). Împăratul Egiptului, Neco s-a pregătit de luptă împotriva fiului lui  Nabopolaasar, Nebucadnețar, dar pierde bătălia la Carchemiș (606).  Împăratul Babilonului și-a extins împărăția  și s-a îndreptat spre Ierusalim, iar Ioiachim i s-a supus de bună voie. A urmat prima deportare a evreilor în Babilon, în care se afla și Daniel cu prietenii lui. După 3 ani Ioiachim, se revoltă și este pedepsit cu moartea. Ca  împărat este pus Ioiachin un timp scurt de 3 luni, Ierusalimul este asediat din nou, împăratul se predă împreună cu familia și este deportat în Babilon împreună cu elita țării cam 10 000 de oameni printre care și Ezekil. Este cea de a doua deportare în  597 B.C. La tronul Ierusalimului este pus Zedechia care face joc dublu. El ascultă de sfatul prorocilor mincinoși, se revoltă și face alianță cu Egiptul (2 Împărați 24:10). Ierusalimul este din nou asediat timp de 18 luni, este cucerit, Templu și palatul regal sunt distruse de incendiu, populația este deportată, iar în țară rămân cei mai săraci oameni. Ieremia a fost ultima avertizare a lui Dumnezeu înainte de pedeapsă.

Ieremia trăieşte într-o perioadă agitată la 100 de ani după Isaia. Regatul de Nord căzuse sub puterea Asiriei. Samaria a fost cucerită de Salmanasar al cincilea în 722, B.C,  în ţară au fost aduşi colonişti din Babilon, iar Regatul de nord a fost redus la statutul de provincie şi poporul evreu deportat în regiuni din Persia[15]. Isaia a fost martor la căderea Regatului de Nord. Ieremia asistă la căderea Regatului de Sud. Imperiul Asirian a căzut de pe scena istoriei, şi rămâne Egiptul şi Babilonul[16], care luptă pentru supremaţie în Orient. Palestina se află prinsă între cele două puteri. Ieremia este chemat în funcţie în anul 626 B.C. ( Ier. 1: 1- 6 ). Era încă un copil, sau într-o adolescenţă avansată. Anatot era locul lui de baştină. A fost ales de Dumnezeu ca proroc înainte de a fi tocmit în pântecele mamei sale. El a trăit timpul celor 40 de ani de groază, care a însemnat sfârşitul monarhiei şi agonia de moarte a naţiunii.[17]  Ieremia şi-a petrecut copilăria sub împăraţii Manase şi Amon. Lucrarea profetică o face în timpul împăraţilor Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin şi Zedechia.[18] Mesajul lui Ieremia este unul de judecată. ( Ier. 1: 13-16 ). Doar întoarcerea poporului la Dumnezeu poate salva ţara de la dezastru politic, social, naţional şi religios.[19]Dacă privim la momentele acelea din istorie Dumnezeu până în ultimele momente încercă prin prorocul Ieremia să salveze poporul ales de la judecată. Profeţi contemporani cu Ieremia au fost Ţefania, Habacuc, Naum, prorociţa Hulda, şi Obadia,[20] iar în exil se aflau prorocii Daniel şi Ezekil, [21] fiindcă înainte de căderea Ierusalimului au fost două sau trei valuri de deportări. Ierusalimul se lipise în mod fanatic de idolatrie, iar judecata făcută în baza Legământului mozaic. Puterea Babilonului era fundalul pe care se prefigurează lucrarea lui Ieremia, şi care se apropia în mod ameninţător de ce a mai rămas din Palestina.

3. Ieremia în Vechiul Legământ

Judecata era eminentă după moartea lui Iosia în lupta de la Meghido[22] în luptă cu faraonul Neco. Iosia iniţiase măsuri pozitive pentru a curăţa poporul de idolatrie. (2 regi 23 ). Prorociţa Hulda este aceea care citise cartea în faţa împăratului, dar acesta moare în anul 640 B.C. şi poporul cade într-o idolatrie[23]  şi o apostazie îngrozitoare. Poporul se închină lui Bal, Moloc şi Regina Cerului[24]. Poporul a  uitat faptul că Domnul Dumnezeu l-a scos  cu mână tare din ţara Egiptului.( Ier. 11:4 ). Ieremia plânge moartea lui Iosua, care iniţiase o reformă religioasă. În popor corupţia morală a urmat în mod inevitabil. Desfrânarea şi necinstea erau lucruri obişnuite, chiar şi între preoţi şi proroci. În loc să oprească imoralitatea ei o încurajau. ( Ier. 5: 31). În mod ironic poporul idolatru şi imoral avea un deosebit zel religios.[25] În Ieremia cap 2, este descrisă apostazia Israelului, cap 3 face afirmaţia că Iuda a devenit mai rea decât a fost Israelul. Depravarea generală a poporului este descrisă în cap 5, şi Dumnezeu face o afirmaţie îngrozitoare despre Templu, care s-a transformat într-o peşteră de tâlhari ( Ier. 7:11). În aceste condiţii Ieremia este chemat în slujbă. El are două viziuni, una care se referă la „băţul de migdal” şi alta care priveşte „ cazanul clocotind”( Ier. 1:13). Chemarea lui Ieremia a fost una simplă.[26]

În mod categoric prin starea spirituală decăzută în care era poporul, el călcase Legămntul pe care l-a făcut cu Dumnezeu la muntele Sinai ( Ex. 19:5), iar în Cartea Ieremie Donul spune : Ieremia 11:3  „Zi-le: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Blestemat să fie omul care n-ascultă cuvintele legământului acestuia. Cazanul clocotind însemnă judecată, care îşi găseşte materializarea în imperiul babilonian care ameninţa dinspre Nord. Ce se întâmplase cu poporul lui Dumnezeu şi cu ţara promisă, unde ar fi trebuit să curgă „lapte şi miere” ? Rugăciunea de mijlocire a lui Ieremia este inutilă.(Ier.14: 1-15). De asemenea avertismentele prorocului faţă de popor nu sunt ascultate.[27] Ieremia întâmpină opoziţia prorocilor falşi, a poporului, a prinţilor, şi a împăratului. Paşur şi Hanania îl persecută. Urie care proclamă acelaşi mesaj a fost executat.[28] Totuşi au fost oameni din anturajul împăratului, prinţi, care l-au salvat de la moarte pe Ieremia. Pe de altă parte Ahab şi Zedechia ( și proroci falşi ), îi stârnesc pe evreii aflaţi în exil, să nu asculte de Ieremia care a prorocit o robie de 70 de ani.[29] Ei spuneau că în doi ani robii se vor întoarce acasă. Aceştia amăgeau poporul spunând că Templul şi Ierusalimul nu vor cădea niciodată în mâinile babilonienilor.[30]  Ahab şi Zedechia proroceau pe placul împăratului şi a poporului. Cetatea Ninive cade în anul 612  B.C.[31] dar poporul şi împăratul continuă să rămână orb la evenimentele din jur.

Se pune întrebarea ce s-a întâmplat cu poporul evreu. A uitat oare complet poporul de Legământul pe care l-a făcut cu Domnul Dumnezeu la Sinai ? ( Ex. 20), Legământ care a fost de nenumărate ori călcat ( Aron şi viţelul de aur …etc), reamintit şi reînnoit  ( Iosua 23 şi 24 ). Din păcate răspunsul este Da. În această frământare  şi cădere haotică a poporului, Domnul Dumnezeu face o afirmaţie uluitoare.  Ieremia 33:20  „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă puteţi să rupeţi legământul Meu cu ziua, şi legământul Meu cu noaptea, aşa încît ziua şi noaptea să nu mai fie la vremea lor, 21  atunci se va putea rupe şi legământul Meu cu robul Meu David, aşa încît să nu mai aibă fii, care să domnească pe scaunul lui de domnie, şi legământul Meu cu Leviţii, preoţii, care Îmi fac slujba. Astfel Dumnezeu rămâne credincios Legământului pe care l-a făcut faţă de David. Avertismentele asupra judecăţii  continuă. Ieremia poartă un brâu de in nou la început, apoi deteriorat, ca simbol a degradării poporului,  şi a judecăţii care urma să vină. Un alt simbol au fost vasele de pământ sau pieile de animale umplute cu vin.[32] Seceta din capitolul 14 pune la grea încercare atât pe oameni cât şi pe animale.  Din nou lui Ieremia i se interzice să mijlocească pentru popor ( Ier.14:1 ). Poporul a ajuns într-o stare de împietrire  aşa de mare din care nu se mai putea întoarce, fapt cunoscut de Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu face Legământ cu Avram, acesta îi răspunde prin credinţă şi închinare. Legământul a fost dezvoltat în arătările ulterioare ale lui Dumnezeu  lui Avram.[33] Situaţia s-a deteriorat la limită datorită poporului, liderilor religioşi şi a împăratului. Ierusalimul este asediat de către Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în anul 588 B.C. Împăratul Zedechia rămâne oscilant şi nehotărât.  În capitolul 18 Ieremia are un alt mesaj în care este vorba despre lutul din casa olarului, dar înștiințare nu are nici un ecou. Datorită situaţiei dramatice împăratul face un legământ  cu poporul prin care toţi sclavii sunt eliberaţi. ( Ier. 37:5) Dar se revine asupra deciziei, lucru care dovedeşte perfidia împăratului faţă de popor şi faţă de Dumnezeu. Recabiţii care s-au refugiat în Ierusalim, când a fost ocupată Palestina, în contrast cu conducătorii religioşi, dau dovadă de credincioşie, faţă de legământul pe care l-au făcut, şi care consta în nu a bea vin, a nu locuii în case,   şezând în corturi.[34] În timpul asediului Zedechia deşi se afla în conflict cu prorocul, Ieremia vorbeşte cu el. Ieremia pe parcursul a doi ani şi jumătate de asediu, îi spune să predea cetatea şi îşi va salva viaţa. Datorită necredinţei, , a slăbiciunii și a presiunilor grupurilor pro egiptene, Zedechia nu cedează, iar Ierusalimul este cucerit în anul 587 B. C. şi distrus[35].  Cea mai mare parte a populaţiei a fost dusă în robia babiloniană printre care şi Zedechia, după ce i s-au scos ochii. În ţară rămâne o rămăşiţă care se revoltă şi se refugiază în Egipt, luându-i şi pe Ieremia şi pe Baruc cu ei. Nici în ultimele momente, poporul nu ascultă de Ieremia, se lipesc cu fanatism de Împărăteasa Cerului şi o venerează.[36]  În Egipt Ieremia avertizează poporul că acesta va fi cucerit de către Nebucadneţar, dar spune că şi Babilonul la rândul lui va avea aceia-ş soartă, fiind la rândul lui cucerit de către perşi[37]. Istoria nu mai consemnează  ce s-a întâmplat cu ei.

În credincioşia Sa Domnul merge mai departe faţă de Legământul făcut lui Avram, David şi poporul Său. În capitolul 31: 31-33, Domnul va face  un Legământ Nou, nu-şi va mai aduce aminte de păcatul lor şi le va ierta nelegiuirea.”  Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.” Un legământ care se va împlinii în Persoana şi lucrarea lui Isus Hristos. Astfel Dumnezeu va repune în drepturi rămăşiţa poporului Israel, care îşi va întoarce faţa către El. Ieremia 50:5  Vor întreba de drumul Sionului, îşi vor întoarce privirile spre el, şi vor zice: „Veniţi să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veşnic care să nu fie uitat niciodată!” Prin această profeţie Domnul dă o speranţă poporului Israel, a faptului că va exista  o rămăşiţă şi că se va iniţia un Nou Legământ. Dintr-un mesaj de judecată înștiințarea lui Ieremia se transformă într-un mesaj de mângâiere.

4. Concluzii

Datorită călcări Legământului făcut de poporul Israel cu Dumnezeu, acesta a fost disciplinat în mod drastic, şi ambele împărăţii au fost cucerite de popoare străine, majoritatea poporului fiind dus în robie. Regatul de Nord în care toţi împăraţii au fost răi în sensul că nu au ascultat de Glasul Domnului, rostit prin Moise şi profeţi, căzuse deja , iar de Regatul din Sud în care au existat şi împăraţi buni, care au făcut reforme spirituale, a mai supravieţuit 100 şi ceva de ani. Dar din Nord se apropia ca un nor negru puterea Babilonului, ca instrument de pedeapsă în mâna lui Dumnezeu,  care ţine în mână mersul istoriei. În momentul în care împăratul, preoţii şi poporul, nu mai ascultă de Legea dată lui Moise, glasul prorocului este ultima modalitate  prin care Dumnezeu încearcă să întoarcă poporul de la moarte. Din acest motiv mulţi dintre preoţii adevăraţi şi-au pierdut viaţa, în contrast cu mulţimea prorocilor mincinoşi, care „proroceau” pe placul împăratului şi a poporului. Ieremia era un proroc al Domnului şi nu a avut decât de suferit, denumit şi „proroc al lacrimilor”. El a fost glasul ultim prin care Dumnezeu a încercat să întoarcă poporul de la pedeapsă. A fost ales ca proroc încă din pântecele mamei sale, a fost chemat în slujbă de către Domnul, şi avertizat să nu tremure şi să fie tare. El este pus peste neamuri şi împăraţi să smulgă, să taie, să dărâme şi să nimicească, să zidească   şi să sădească. Datorită evenimentelor ce urmau să vină lui Ieremia i se refuză căsătoria.  Toţi urmau să fie împotriva lui, începând de la popor, proroci falşi, şi împărat, şi totuşi Ieremia îi iubea. El şi-a dat seama că reforma lui Iosia a fost una de suprafaţă, nefiind o reformă a inimii. Dacă relaţia poporului cu Dumnezeu este o relaţie spirituală şi morală în litera ei, cerinţele în practică trebuiau să fie tot aşa, lucru care nu s-a întâmplat, rezultând o călcare a Legământului cu consecinţele de rigoare. Acest lucru este valabil şi în Noul Legământ.   Ce era de fapt Ieremia ? El era Glasul lui Dumnezeu care striga în pustie, la un popor care murea. Şi totuşi, în mijlocul necazurilor, Ierusalimul cucerit, Templul ars, poporul dus în captivitate, Ieremia dus şi el în Egipt, în Cartea sa spune un lucru uluitor :  Plângerile lui Ieremia 3:22  Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu Sunt la capăt, 23  ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare!  Amin.

5. Bibilografie :

DICŢIONAR BIBLIC   SOCIETATEA  MISIONARĂ ROMÂNĂ,     Editura  “Cartea Creştină”  Oradea  1995.

JAMES, MONTGOMERY   BOICE,   FUNDAMENTE ALE CREDINŢEI CREŞTINE,  Editura   Institutului  Biblic „EMANUEL”  Oradea , 2000.

Călătorie prin Vechiul Testament de S. Schultz. 1980

Manual Biblic de Henry  H Halley  Editura ”DOOR TO HOPE”  1983

SCURTĂ INTRODUCERE  BIBLICĂ de ERNEST AEBI  Editura Lumina Lumii

John, H. Walton Diagrame şi Tabele Cronologice ale Vechiului Testament,Editura LOGOS  1993.

Ardelean Viorel

 [1] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-ieremia.html