Să învăţăm să ne împotrivim intimidărilor teologilor!

   Cei care-i intimidează pe alţii sunt persoane care îi rănesc pe alţii pentru a obţine putere, pentru a-şi da importanţă sau ca să-şi împlinească voia lor. Intimidarea este comisă de persoane care sunt mai puternice -din punct de vedere social sau fizic- decât victimile lor mai slabe. O enciclopedie defineşte comportamentul intimidant după cum urmează:

- UN COMPORTAMENT AGRESIV ŞI NEGATIV;

- UN COMPORTAMENT CARE SE REPETĂ FRECVENT;

- UN COMPORTAMENT CARE SE MANIFESTĂ CÂND EXISTĂ UN DEZECHILIBRU DE PUTERE ÎNTRE DOUĂ PĂRŢI;

- UN COMPORTAMENT INTENŢIONAT.

   Deşi INTIMIDAREA implică adeseori constrângerea fizică, ea se poate realiza şi prin metode non-fizice: folosirea de porecle, crearea zvonurilor, ostracizare, bătaie de joc şi supunerea victimei prin argumente.

   Un alt scriitor îi descrie pe adulţii care-i intimidează pe alţii ca fiind persoane ce:

"posedă o exprimare verbală excepţional de facilă şi care sunt în stare să manipuleze pe cei mai mulţi oameni prin interacţiune verbală, îndeosebi în vremuri de conflict. Ei îşi au propriile opinii, manifestă aroganţă, impertinenţă, o conştiinţă superioară a propriilor merite, afişează o poziţie de invulnerabilitate şi se consideră a fi mai presus de orice critică. O persoană care intimidează are o nevoie ciudată şi impulsivă de a deţine controlul asupra fiecărei persoane şi asupra oricărui lucru ce se spune, se face, se gândeşte, se crede. Persoana care intimidează va lansa imediat un atac personal încercând să te oprească din ceea ce spui, ce ai de spus în cunoştinţă de cauză despre un subiect asupra căruia el crede că are dreptul exclusiv de a se pronunţa."

   Prin natura lor, teologii tind sa fie agresivi. Cu siguranţă, cărturarii şi fariseii erau! Ei foloseau toate metodele clasice de intimidare:

   - Ei denigrau şi ridiculizau pe aceia care nu urmau sfaturile lor. Conducătorii religioşi au minimalizat pe acei ofiţeri care trebuiau să-L aresteze pe ISUS, dar au dat greş:

"Fariseii le-au răspuns: 'Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire? A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din Farisei? Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!"

   - Ei foloseau excluderea socială, dându-i afară din sinagogă pe cei ce le provocau neplăceri;

   - Ei recurgeau chiar la violenţă fizică, întemniţându-i pe apostoli şi pe alţi creştini, ucigându-L pe ISUS şi pe alţi urmaşi credincioşi, precum Ştefan.

   Din nefericire, teologii creştini au în palmares fapte şi mai rele decât cele ale cărturarilor şi fariseilor. Ei au fost mult mai înclinaţi înspre a omorî şi a tortura decât predecesorii lor iudei. Faimosul apărător al conciliului de la Niceea, Athanasius, a lansat modelul pentru toţi cei ce l-au urmat. El şi-a zugrăvit duşmanii religioşi -dintre care cei mai mulţi nu erau arieni- ca fiind cele mai rele şi detestabile persoane cu putinţă. El i-a condamnat imediat la pierzare veşnică. El a aprobat din toată inima exilul acestora şi niciodată nu  a obiectat faţă de pedeapsa cu moartea pentru cei ce deţineau scrierile lui Arius.

   După Athanasie, intimidările au devenit mai grave. Biserica catolică şi ortodoxă au persecutat în mod regulat pe oricine provoca învăţăturile bisericii. În timpul Evului Mediu, adevăraţii copii ai Împărăţiei erau torturaţi şi ucişi numai pentru că doreau să-L urmeze în totalitate pe ISUS în vieţile lor.

   Reformatorii au demonstrat că pot fi la fel ca şi catolicii în aceasta privinţă. Atât Luther, cât şi Calvin au fost lăudăroşi şi au avut o dorinţă ciudată de a controla. Ei şi-au dat mâna cu catolicii pentru a-i ucide pe creştinii Împărăţiei, cum au fost anabaptiştii, făcând tot ce au putut pentru a-i elimina.

   Mulţi creştini ai Împărăţiei care s-au împotrivit reformatorilor au fost ucişi sau închişi în temniţe. Cei ce au supravieţuit au fost forţaţi să se supună. Ei au fost izgoniţi în zone muntoase izolate sau în colţuri îndepărtate ale Europei. Creştinilor Împărăţiei li s-a permis să locuiască în anumite regiuni cu condiţia de a rămâne tăcuţi şi de a nu împărtăşi credinţa la alţi oameni, ei devenind astfel "cei tăcuţi din ţară."

   Au trecut secole şi creştinii Împărăţiei au obţinut în cele din urmă LIBERTATEA RELIGIOASĂ. Dar efectele traumelor suferite în urma intimidărilor şi persecuţiilor din partea catolicilor şi adepţilor Reformei de-a lungul secoleloe continuă până în zilele noastre.

   În cele din urmă, intimidările teologice şi-au atins scopul, Din ceea ce am observat, noi, creştinii Împărăţiei suntem deseori slabi când vine vorba de evanghelism. Aceasta din cauză că "păstrarea liniştii" a fost adânc imprimată în psihicul nostru colectiv. Noi am aruncat învăţăturile părinţilor noştri şi le-am înlocuit cu doctrine ale celor ce ne-au intimidat de-a lungul anilor. Atunci când o persoană citeşte cărţile doctrinare obişnuite ale anabaptiştilor de azi, ale moravienilor, ale fraţilor şi ale altor creştini ai Împărăţiei, va afla că învăţăturile lor au la bază doctrinele lui Athanasius, Augustin, Luther, Calvin - la care doar se adaugă învăţătura despre nonrezistenţă, liberul arbitru şi acoperirea capului.

   Când creştinii Împărăţiei de azi îşi pregătesc lecţiile şi predicile biblice, ei de obicei se documentează din lucrările teologilor (comentarii, manuale de teologie, scrieri populare) pentru a căpăta învăţătură. Dar de ce ne imaginăm noi că cei care înţeleg atât de puţin despre Împărăţia lui Hristos au vreun avantaj în înţelegerea Scripturii? Pe de o parte, noi evităm pe bună dreptate seminariile şi educaţia teologică superioară. Dar, pe de altă parte, noi ne adresăm oamenilor învăţaţi pentru cea mai mare parte a doctrinei noastre. Noi continuăm să-i lăsăm pe aceşti teologi lăudăroşi să ne domine.

   Situaţia aceasta mă face să mă gândesc la israeliţii din vremea lui Samuel. Filistenii erau cei care-i intimidau pe evrei în acea vreme. Pentru a-i ţine în supunere, filistenii au interzis fierarilor să mai existe în Israel. Aceasta îi împiedica pe israeliţi să-şi confecţioneze săbii şi suliţe ca să se poată împotrivi filistenilor. Aşa că israeliţii trebuiau să meargă slugarnic la filisteni ca să obţină uneltele din metal de care aveau nevoie. La fel ca acei evrei din vechime, noi, creştinii Împărăţiei, trebuie să ne târâm înaintea teologilor pentru învăţăturile şi comentariile la Scriptură. Ne este teamă să ne împotrivim teologilor lăudăroşi.