Poate nu realizăm cât de mult contează o vorbă spusă la timpul ei. Poate suntem prea grăbiți în alergarea noastră spre nicăieri și uităm că cineva, undeva, încă mai așteaptă o vorbă de îmbărbătare. Poate copleșiți de cotidian, ne lăsăm angrenați în caruselul acestei vieți și, concentrați prea mult asupra eului, UITĂM să mai facem un bine. Poate că timpul ni se pare insuficient dar, uităm că pentru unii, clipele le sunt numărate sau pentru alții, timpul s-a oprit definitiv... 

   În final, ce este alergarea noastră? Ce este viața aceasta? Doar secunde însumate în ceasornicul timpului? Doar acumulare de trăiri, de bunuri, de amintiri? Oare nu e mai mult decât aceasta? Gândește-te la cei amărâți, la bolnavi, la bătrânii rămași singuri! Gândește-te cum ai vrea să fii tratat tu, când vei trece prin văi de plângeri. Aaaa, sau poate crezi că ție nu ți se poate întâmpla? Noi nu cunoaștem îndeajuns, ne lipsește capacitatea de a vedea ceea ce vede Dumnezeu. Poate nu vei trece prin mari încercări dar, dacă ai fii acolo, ce ai aștepta de la semenii tăi? Cred că nu e nevoie de răspuns, sufletul nostru vorbește chiar și fără cuvinte...

   Amintește-ți omule, cât ești de trecător! Ceea ce faci aici pe pământ, te va propulsa în viitor spre locașurile veșnice...SUS sau JOS?!! Dacă nu ai timp niciodată, nu uita că timpul este același pentru toți. Depinde în ce și cum îl folosești. Fii milostiv, dăruiește, mângâie, îmbărbătează! Aruncă-ți pâinea pe ape... Acei câțiva, încă mai așteaptă un telefon, un mesaj, asta dacă nu e mult prea târziu pentru ei. Nu lăsa timpul să treacă nefolositor! Adu zâmbetul pe fața celor încercați și Dumnezeu nu va uita să-ți răsplătească, la momentul oportun! Dragostea Tatălui, harul Domnului Isus și călăuzirea Duhului Sfânt să fie cu voi toți, Amin! Fiți binecuvântați! 

 

03/11/15, Barcelona-Lucica Boltasu