Ca meşter, satan alege ispita şi îi dă forma, dar uneori permite oamenilor lui să o ducă la bun sfârşit. Ştiind că lucrarea lui poate fi mai bine condusă de alţii, el alege cu grijă pe cei ce-o pot îndeplini în avantajul scopului său demonic. După cum nu orice politician e potrivit ca ambasador, tot aşa nu oricine are calificarea necesară de a împlini slujba specială a diavolului. El îşi afişează cu grijă indicaţiile lui. În aceasta, el se deosebeşte de Dumnezeu care nu deloc limitat în alegerea instrumentelor Lui deoarece El NU ARE NEVOIE DE NIMENI şi poate să Se slujească la fel de bine de oricine. Dar puterea satanei e limitată, deci el trebuie să cârpească defectul din pielea leului cu piele de vulpe.

   Ambasadorii preferaţi ai satanei sunt cu precădere patru categorii:

1. persoane proeminente şi puternice;

2. persoane cu un intelect deosebit;

3. persoane sfinte sau cel puţin care au reputaţia unor sfinţi;

4. persoane capabile să influenţeze pe cei ce deţin puterea.

   1. Persoane proeminete şi puternice - Ei pot fi oameni de stat sau oameni ai bisericii. Dacă poate, el îşi va asigura atât tronul, cât şi amvonul, precum cei doi generali care comandă întreaga armată. Un şef de stat poate influenţa mii de oameni; prin urmare, Pavel i-a spus lui Elima, când acesta a încercat să schimbe părerea solului lui Dumnezeu:

   "Om plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului".

(Ca şi cum ar fi spus "Tu ai învăţat de la tatăl tău diavolul să bântui curţile împăratului şi să-ţi exerciţi puterea asupra conducătorilor".) Satan îşi dublează influenţa, atrăgând de partea lui astfel de lideri. În primul rând, ei au puterea să atragă pe alţii pe drumul lor. Corupe-l pe comandant şi el va aduce toată armata cu el. Lasă-l pe Ieroboam să înalţe idolatria, şi curând tot Israelul va cădea în cursă. În al doilea rând, păcatul este săvârşit la curte, fără ca influenţa lui să se răspândească mai departe, totuşi o întreagă împărăţie poate plăti scump păcatul conducătorului ei. David a cedat ispitei diavolului de a număra poporul, dar întreaga naţiune a suferit pedeapsa împreună cu el.

   Pe lângă încercarea de a se infiltra în rândurile guvernatorilor, satan ţinteşte totodată în oficialităţile bisericeşti. Oare există o cale mai bună de a infesta un oraş decât să otrăveşti sursa de apă? El are o plăcere deosebită să corupă inima unui pastor. Dacă se poate strecura în inima lui, atunci e liber sa străbată turma lui Dumnezeu fără a fi depistat - un demon în hainele păstorului! Cine l-a convins pe Ahab să meargă la Ramot din Gaalad şi sa fie învins? Satan poate spune:

   "Voi fi un duh de rătăcire în gura tuturor proorocilor".

   Cum vor putea fi împietriţi păcătoşii în păcatele lor? Lasă-l pe predicator să aşeze o perniţă sub cugetele lor şi să cânte un cântec de leagăn "Pace, pace!" şi s-a făcut. Cum poate fi discreditată adorarea lui Dumnezeu? Permite lumii să observe purtarea scandaloasă a unui pastor, şi mulţi, atât buni cât şi răi vor respinge ADEVĂRUL EVANGHELIEI datorită puternicei minciuni spusă despre viaţa lui.

   2. De asemenea, satan angajează persoane cu un intelect deosebit şi spirit diplomatic. Ce mare realizare pentru el să-şi predice ideologiile blestemate de pe podiumul marilor creiere ale istoriei! Atât de bine i-a reuşit acest lucru încât foarte puţini din această categorie de oameni se regăsesc printre discipolii lui Isus:

   "Nu mulţi înţelepţi ... sunt chemaţi".

   Probail pentru că binecuvântarea cu înţelepciune devine atât de uşor un blestem al decepţiei. Într-adevăr, Dumnezeu nu Şi-ar putea menţine Împărăţia atât în inimă cât şi în lume prin metode fireşti. Nu! Evanghelia porunceşte să umblăm în temere de Dumnezeu. Iacov a obţinut binecuvântarea prin înşelătorie, dar ar fi putut-o obţine mult mai uşor printr-o comportare cinstită. 

   Satan caută cele mai ascuţite minţi - un Balaam, un Ahitofel sau un Sanbalat - să-şi pună în vânzare blestemul şi să găsească cumpărători. El întotdeauna este în căutarea celui mai bun vânzător pentru că, dacă ar fi cu putinţă să înşele chiar şi pe cei aleşi. Pavel cunoştea din propria experienţă puterea satanei asupra minţii şi se temea pentru corinteni, pe care îi logodise cu Cristos. El nu dorea să vadă gândurile lor stricate de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Cristos.

   Dacă Dumnezeu te-a binecuvântat cu o minte înţeleaptă, fii recunoscător, dar, totodată, fii atent la avertismentele lui Pavel.

   Cel mai mare idol pe care oamenii inteligenţi îl slăvesc şi îl fac icoana credinţei lor e gândirea omenească de la care pornesc multe erezii. Mândru din fire, omul n-ar dori altceva decât să-şi fie propriul dumnezeu - deşi căderea lui s-a produs datorită acestei înălţări. Găseşte o doctrină care să hrănească acele păreri ce i se par bune omului, şi în curând el va deveni un lacom la masa ei.

   Oamenilor, de asemenea, le palce să se bucure de libertatea firească, un alt apetit natural, iar satan ştie exact cum să hrănească această dorinţă. Omul e un fiu al lui Belial, fără jug; şi dacă ar trebui sa poarte unul, cel mai plăcut pentru el ar fi unul uşor şi cât mai puţin dureros. De aceea, când învăţătorii sinceri insistă pentru o ascultare deplină de Cuvântul lui Dumnezeu, observatorii satanei vin si spun: "Ce şefi aspri ai; ei te exploatează şi te supun la o muncă permanentă. Vino, noi îţi vom arăta un drum mai uşor spre cer!" Cel care vinde mai ieftin va avea mai mulţi cumpărători. Dar, în cele din urmă, adevărul cu lepădarea de sine reprezintă un târg mai bun decât greşeala cu toată auto-mulţumirea.