Despre Monte-Cristo și despre noi

Autor: Laura Daniela Marinau | Album: Rezonanțe creștine | Tematica: Meditatii
Resursa adaugata de loredanam in 30/11/2015

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 3 voturi

Referințe

Apocalipsa 21:1-22:21

Apocalipsa 21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
Apocalipsa 21:2 Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Apocalipsa 21:3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
Apocalipsa 21:4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
Apocalipsa 21:5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”
Apocalipsa 21:6 Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
Apocalipsa 21:7 Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu.
Apocalipsa 21:8 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Apocalipsa 21:9 Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”
Apocalipsa 21:10 Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu,
Apocalipsa 21:11 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
Apocalipsa 21:12 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
Apocalipsa 21:13 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi.
Apocalipsa 21:14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
Apocalipsa 21:15 Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
Apocalipsa 21:16 Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.
Apocalipsa 21:16 Greceşte: stadii.
Apocalipsa 21:17 I-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
Apocalipsa 21:18 Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
Apocalipsa 21:19 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald;
Apocalipsa 21:20 a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
Apocalipsa 21:21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
Apocalipsa 21:22 În cetate n-am văzut niciun Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei.
Apocalipsa 21:23 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul.
Apocalipsa 21:24 Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
Apocalipsa 21:25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
Apocalipsa 21:26 În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor.
Apocalipsa 21:27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.
Apocalipsa 22:1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
Apocalipsa 22:2 În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
Apocalipsa 22:3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
Apocalipsa 22:4 Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
Apocalipsa 22:5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
Apocalipsa 22:6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.”
Apocalipsa 22:7 „Şi, iată , Eu vin curând ! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”
Apocalipsa 22:7 Sau: repede.
Apocalipsa 22:8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
Apocalipsa 22:9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
Apocalipsa 22:10 Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
Apocalipsa 22:11 Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!”
Apocalipsa 22:12 „Iată , Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
Apocalipsa 22:13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
Apocalipsa 22:14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
Apocalipsa 22:15 Afară sunt câinii , vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
Apocalipsa 22:16 Eu , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
Apocalipsa 22:17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
Apocalipsa 22:18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
Apocalipsa 22:19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.
Apocalipsa 22:20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da , Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
Apocalipsa 22:21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.

O carte care place încă tuturor sau cel puțin copiilor este „Contele de Monte-Cristo”. Este povestea fascinantă a unui tânăr trădat de prieteni, arestat în ziua nunții sale și dus în castelul-fortăreață D-If, un fel de Bastilia, de unde se ieșea doar prin moarte. Dar, acolo, un creștin spaniol, abatele Faria, l-a învățat Scriptura și mai multe limbi străine, i-a fost tovarăș de singurătate, apoi i-a lăsat moștenire harta comorii familiei Spada, din insula Monte-Cristo. Edmond a evadat cusut în sacul unde trebuia să fie cadavrul prietenului său, deci prin moartea binefăcătorului și-a găsit libertatea. Apoi, a ajuns pe un vas de contrabandişti până în insulița Monte-Cristo, unde a descoperit comoara, pe care a folosit-o încetul cu încetul. A revenit în lume (Paris) ca un conte fabulos de bogat, De Monte-Cristo și, ca printr-o justiție divină, și-a văzut toți dușmanii pedepsiți. A fost răzbunat și finalul este cu promisiunea nunții și a fericirii alături de sclava pe care o dezrobise.

M-am întrebat: de ce ne place atât de mult această poveste și basmele, în general? Pentru că toți dorim să evadăm dintr-o viață monotonă și uneori silnică, asemeni unei închisori, toți dorim să fim nobili și bogați, moștenind o comoară, și toți visăm la fericirea prin iubire. Și dacă am suferit nedreptăți, vrem să fim răzbunați..

Iată că, Isus Cristos, cunoaște toate aspirațiile inimii noastre și ne promite că vom fi realizați din toate punctele de vedere: ne eliberează prin moartea Lui din temnița păcatului, ne dă harta comorii în Biblie, ne îmbogățește spiritual și ne promite moștenirea Ierusalimului ceresc-tot din aur și pietre scumpe. Iar finalul veșnic este Nunta din cer, cu care se termină această poveste perfectă-și adevărată.

Dar, pentru că martirii de sub altar întrebau despre ziua când aveau să fie răzbunați, Domnul promite: „A mea este răzbunarea, Eu voi pedepsi”. Desigur că există și alte aspirații ale sufletului omenesc: nevoia de siguranță, tânjirea după un sens al vieții și al experiențelor din ea, visul după „tinerețe fără bătrânețe și viață fără sfârșit”, necesitatea stringentă de a fi iubit și acceptat necondiționat...Toate aceste dorințe, puse în sufletul nostru de către Creator, Care a așezat în inimile noastre și o „cavitate” pe care numai El o poate umple, toate, ne sunt îndeplinite în Cristos. Și ce poate fi mai minunat decât să fii iubit desăvârșit de cea mai frumoasă și mai puternică ființă din Univers?

De aceea, înainte de a iubi Biblia, mi-a plăcut cartea „Contele de Monte-Cristo”. Dar, n-am ajuns contesă, ci prințesă de „Monte-Cristo”. Slavă Domnului Isus Cristos, Mântuitorul nostru, în veci! Cristos este împlinitorul tuturor aspirațiilor sufletului nostru, dacă rămânem în El!

.Iată că Isus Cristos cunoaște toate aspirațiile inimii noastre și ne promite că vom fi realizați din toate punctele de vedere: ne eliberează prin moartea Lui din temnița păcatului ne dă harta comorii în Biblie, ne îmbogățește spiritual și ne promite moștenirea Ierusalimului ceresc-tot din aur și pietre scumpe. Iar finalul veșnic este Nunta din cer, cu care se termină orice poveste perfectă-și adevărată.
ce-ar mai fii de adaugat la promisiune ape care o traim inca de aici?
Frumos, convingator, ma bucur pentru ideia daruita!

Adăugat în 01/12/2015 de sanda_tulics

O imaginaţie bogată, raportată la împlinirile vieţii de credinţă, la dorinţele fiecărui pământean; o lucrare pentru care, vă rog sora, să primiţi şi aprecierile mele modeste; mi-a plăcut foarte-foarte mult, fiţi binecuvântată.

Adăugat în 02/12/2015 de floridinmaracineni

Va multumesc din suflet, dragi surori, pentru comemtarii si indrumari!

Adăugat în 02/12/2015 de loredanam

Monte Cristo a simtit nevoia unei nebunii a razbunari... Richard Wurmbrand facand o comparatie cu Monte Cristo, spunea la un moment dat ca a fost inchis cam cat Edmont Dante, vreo 14 ani si ceva...Contele de Monte Cristo a facut ce a stiut el mai bine, atata cat poate bogatia lumeasca sa faca, inclusiv distrugand fiinte nevinovate, atunci cand razbunarea sa a scapat de sub control...Regretul ulterior nu a mai ajutat pe nimeni. Cel mai trist moment devine cand dreptatea ta devine intunericul si moartea altuia...

Adăugat în 03/12/2015 de Mihaip3000

Aveti dreptate, noi nu avem ca model pe Edmond Dantes, ci pe Cristos! Viata lui mi s-a parut o metafora a mantuirii noastre...Ne dorim sa avem in vesnicia stralucirea, splendoarea, puterea ce le-a avut el pe pamant...Si el si-a dat seama ca nu razbunarea il implinea, ci Iubirea..Multumesc ca mi-ati citit materialul si l-ati comentat!

Adăugat în 03/12/2015 de loredanam