Dacă am trage o linie din Egipt prin ţările mediteraneene Palestina şi Siria, care să urmeze Tigrul şi Eufratul, prin Mesopotamia spre Golful Persic, rezultatul ar fi o semilună de neconfundat.

   Cu patru mii de ani în urmă acest semicerc din jurul Deşertului Arabiei, "semiluna fertilă", cuprindea o mulţime de civilizaţii aşezate unele lângă altele ca într-o salbă. Raze de lumină plecau de la ele spre întunericul umanităţii dimprejur. Aici a fost centrul civilizaţiei din Epoca Pietrei până în Epoca de Aur a culturii greco-romane.

   Prin jurul anului 2000 î.Hr., cu cât te îndepărtai de "Semiluna Fertilă", cu atât creştea întunericul şi scădeau semnele de civilizaţie. Era ca şi cum copiii, locuitori ai altor continente şi-ar fi aşteptat deşteptarea. Din partea răsăriteană a Mediteranei străluceşte deja o lumină - sunt zilele de prosperitate ale regilor minoici ai Cretei, înteimeietorii primei puteri maritime cunoscute în istorie. Aproape 1000 de ani, fortăreaţa din Micene şi-a protejat locuitorii, şi a doua Troie se înălţase de mult pe ruinele celei dintâi. În Balcanii din apropiere, Epoca Timpurie a Bronzului abia începe. În Sardinia şi vestul Franţei, morţii erau îngropaţi în morminte enorme de piatră. Aceste morminte megalitice sunt ultimile manifestări ale Epocii de Piatră.

   În Britania se construia cel mai celebru sanctuar al Epocii Megalitice - Templul Soarelui de la Stonehenge - acel gicantic cerc de pietre de lângă Salisbury care rămâne un peisaj englez plin de mister. În Germania, pământul era arat cu pluguri de lemn.

   La poalele Himalaiei, flacăra pâlpâitoare a unui avanpost al civilizaţiei din Valea Indusului era aproape stinsă. Deasupra Chinei, deasupra Rusiei, deasupra Africii, numai întuneric... Şi, dincolo de apele Atlanticului, America în obscuritatea amurgului...

   Dar în Semiluna Feritilă şi în Egipt, civilizaţii dezvoltate se înghesuiau într-un decor viu, uluitor. De circa 1000 de ani, faraonii stăteau pe tron. Prin anul 2000 î.Hr., tronul a fost ocupat de înteimeietorul dinastiei XII, Amenemhat I. Sfera lui de influenţă se extindea de la Nubia, la sud de a doua cataractă a Nilului, până dincolo de peninsula Sinai, spre Canaan şi Siria, o întindere cam de mărimea Norvegiei de azi.

   De-a lungul coastei Mediteranei, erau aşezate bogatele porturi ale fenicienilor. În Asia Mică, în inima Turciei de azi, puternicul regat al Hitiţilor stătea în pragul istorie sale. În Mesopotamia, între Tigru şi Eufrat, domneau regii Sumerului şi ai Akkadului, care primeau tribut de la toate popoarele.

   Măreţele piramide egiptene şi templele masive mesopotamiene au fost martore timp de secole la viaţa dimprejurul lor. Aproape 2000 de ani, fermele şi plantaţiile, la fel de mari ca un concern din zilele noastre, au exportat grâu, legume, fructe cultivate în văile cu irigaţie artificială ale Nilului, Eufratului şi Tigrului.

   Peste tot în Semiluna Fertilă şi în imperiul faraonilor, arta scrierii cuneiforme si hieroglifice era cunoscută în mod obişnuit. Poeţii, funcţionarii, curtenii, servitorii o practicau în mod curent. Pentru comerţ fusese de mult timp o necesitate.

   Nesfârşitul trafic de bunuri de toate felurile pe care firmele de import şi export ale Mesopotamiei şi Egiptului le trimeteau pe rutele caravanelor sau pe mare, de la Golful Persic spre Siria şi Asia Mică, de la Nil spre Cipru şi Creta până la Marea Neagră, este reflectat în corespondenţa de afaceri scrisă pe tăbliţe de lut sau papirus. Din toată multitudinea de produse, cele mai căutate, erau cuprul din minele egipetene, aflate în Munţii Sinaiului, argintul din minele Taurusului din Asia Mică, aurul si fildeşul din Somalia din estul Africii, purpura din oraşele feniciene de pe coasta Canaanului, tămâie şi mirodenii rare din Arabia de Sud, lenjerie fină provenită din războaiele egiptene, vaze minunate din insula Creta.

   Literatura şi ştiinţa erau în floare. În Egipt apar primele romane si poezii laice, iar Mesopotamia cunoaşte o adevărată renaştere. Filologii din Akkad, marele regat din partea inferioară a Eufratului, întocmeau prima gramatică şi primul dicţionar bilingv. Povestea lui Ghilgameş şi vechile legende sumeriene despre creaţiune şi potop erau împletite în epopei de forţă în limba Akkadiană, limba lumii de atunci. Doctorii egipteni îşi fabricau medicamentele conform cu datele oferite de cărţi. Amestecurile vegetale îşi dovedeau puterea, chirurgii nu erau străini de anatomie. Matematicienii de pe Nil au ajuns prin mijloace empirice la concluzia asupra laturilor unui triunghi care abia peste 1000 de ani avea să fie concretizată de Pitagora în teorema ce-i poartă numele. Tehnicienii mesopotamieni rezolvau problema măsurării suprafeţelor prin încercări repetative.

   Astronomii, cum era şi firesc, cu un ochi aţintit asupra prezicerilor astronomice, făceau calcule bazate pe observaţii precise privind evoluţia planetelor.

   Pacea şi prosperitatea trebuie să fi domnit în această lume a Nilului, Eufratului, Tigrului, căci nu s-a descoperit până acum nici o inscripţie din acea perioadă care să amintească de un vreun război de amploare.

   Apoi brusc, din inima acestei semilune fertile, din nisipurile aride ale deşertului Arabiei au năvălit spre nord, spre Mespotamia, Siria, Palestina, hoardele semitice. În valuri interminabile, aceşti amoriţi occidentali, s-au năpustit asupra regatelor semilunei fertile.

   Imperiul regilor Sumerului şi Akkadului a căzut în 1960 î.Hr. sub atacurile lor irezistibile. Amoriţii au înteimeiat un număr de state şi dinastii. Una din ele avea să devină suverană - prima dinastie a Babilonului care a fost centrul puterii de la 1850 până la 1530 î.Hr. Al şaselea rege al ei a fost renumitul Hammurabi.

   Între timp, unul din aceste triburi semitice nomade era destinat să aibe un rol hotărâtor pentru milioane şi milioane de oameni, până în zilele noastre. Era un grup mic, poate doar o familie, la fel de neştiută şi de neînsemnată ca un fir de nisip într-o furtună a deşertului: familia lui Avraam, strămoşul patriarhilor.