Tu eşti şi ai o valoare unică prin statutul şi personalitatea ta. De asemenea, eşti posesorul celei mai mari comori: Viaţa.

Este adevărat, din această valoare pe care o ai tu poţi să dăruieşti o parte pentru perpetuarea alteia, în mod conştient şi asumat. Poţi, de exemplu, să îţi dăruieşti viaţa trupului pentru ca a altuia să fie cruţată. Sau poţi să o faci pentru ca esenţa credinţei tale să rămână în conştiinţa şi inima celorlalţi. Dar până acolo, există atâta valoare în tine care să poată fi exprimată prin gesturi fireşti: dragostea ta, generozitatea ta. Compasiunea. Şi ce anume din ceea ce îţi închipui că deţii ca bunuri pământeşti ar putea să stea în calea acestei exprimări?

Însă înainte ca această valoare să fie dăruită şi să imbogăţească vieţile altora trebuie să o îmbogăţească pe a ta. Frumuseţea pe care-o ai, talentele, darurile de Sus, puterea şi abilităţile dobândite, toate au nevoie să îşi găsească forme de concretizare în viaţa ta. Ceea ce nu lucrează prima dată pentru tine nu va putea să lucreze prin tine pentru alţii… Să fii tu şi viaţa ta primul exemplu a ceea ce spui, a ceea ce vrei să zideşti în ceilalţi.

Apoi, tu ai o valoare pe care nimeni nu ţi-o poate lua. Pentru că nimeni în afară de Dumnezeu nu ţi-a dăruit-o. Nu există nicio fiinţă în Universul făurit de El care să poată să-ţi ia ceva ce nu a creat şi dăruit de la sine. De aceea teama de a ne pierde mântuirea este atât de bizară. Cine ar putea să o ia de la tine?

Pentru că eşti posesorul valorii tale şi primul care poate să beneficieze de aceasta, ce te poate opri să trăieşti fiecare clipă cu bucuria de a o transforma în binecuvântări? Prin ceea ce eşti tu poţi face ca viaţa ta să fie îmbogăţită. Nu ai nevoie să aştepti de la alţii să o facă pentru tine sau să-ţi creeze condiţiile şi oportunităţile necesare. Exişti o creaţie minunată a Lui Dumnezeu, care se află în inima ta. Şi acest lucru este suficient.