În Vechiul Testament există un alt incident care ilustrează în mod remarcabil acest principiu. Când israeliţii au intrat în Tara Canaan, prima persoană care a comis păcat a fost Acan. Care a fost păcatul comis? El a spus: "Când am văzut în mijlocul prăzii o manta frumoasă de Sinear ... le-am poftit şi le-am luat". O haină babiloniană l-a amăgit pe Acan, făcându-l să păcătuiască. Ce implică această haină frumoasă? Haina frumoasă e purtată de dragul înfăţişării. Când cineva se îmbracă cu o haină frumoasă aceasta înseamnă că el se împodobeşte pentru a-şi îmbunătăţi înfăţişarea şi pentru a-şi adăuga ceva strălucire... Faptul că Acan a poftit o haină babiloniană denotă că el urma să se îmbunătăţească pe sine, să arate mai bine. Acesta a fost păcatul lui Acan.

   Cine au fost primii care au păcătuit în Noul Testament după ce a început biserica? Scriptura revelează că au fost Anania şi Safira; care a fost păcatul comis? Ei L-au minţit pe Duhul Sfânt. Ei nu-L iubeau prea mult pe Domnul, dar voiau să fie priviţi ca unii care-L iubesc foarte mult; ei doar simulau! Ei nu au fost gata să ofere cu bucurie lui Dumnezeu totul. Totuşi, înaintea omului, ei au acţionat ca şi cum ar fi oferit tot. Aceasta e o haină babiloniană.

   Deci, principiul Babilonului este IPOCRIZIA.

   Nu există nici o realitate, şi totuşi, oamenii acţionează ca şi cum ea ar exista, pentru a obţine gloria de la om. Iată o primejdie reală pentru copiii lui Dumnezeu - aceea de a simula că sunt spirituali. Foarte mult din conduita spirituală este în falsitate. Ea e îmbrăcată cu poleială. Multe rugăciuni lungi sunt contraafaceri; multe tonuri rugative sunt ireale! Nu există nici o realitate; dar lucrurile sunt făcute ca şi cum ea ar exista. Acesta e principiul Babilonului!

   De fiecare dată când îmbrăcăm o haină care nu se potriveşte cu condiţia noastră reală, noi acţionăm după principiul Bbailonului.

   Copiii lui Dumnezeu nu ştiu câtă falsitate au îmbrăcat pentru a primi glorie de la om. Acest lucru este complet opus atitudinii miresei. Orice lucru făcut în falsitate este conform cu principiul curvei nu cu cel al miresei! Pentru copiii lui Dumnezeu este un lucru mare să fie eliberaţi de simulare înaintea omului. Principiul Babilonului este acela de a simula pentru a primi gloria de la om. Dacă ne fixăm privirea pe gloria omului şi pe poziţia acestuia în biserică, noi avem o parte în păcatul hainei babiloniene şi în păcatul comis de Aanania şi Safira.

   Consacrarea falsă este păcat. Spiritualitatea falsă este de asemenea păcat. Adevărata închinare e doar în duh şi adevar.

   O altă condiţie a Babilonului e dezvăluita în Apocalipsa 18.7:

   "Căci ea zice în inima ei: 'Şed ca regină, şi nu sunt o văduvă'."

   Ea şade ca o regină; ea şi-a pierdut în întregime caracterul de văduvă. Ea nu are nici un simţământ faţă de Domnul Isus. Ea spune că şade ca o regină, adică şi-a pierdut credincioşia, şi-a ratat scopul ei adevărat, potrivit. Acesta e principiul Bbailonului, şi aceste este CREŞTINISMUL CORUPT!

   Capitolul 18 ne spune multe alte lucruri despre Babilon, în special lucruri legate de luxul în care se desfăta. În ceea ce priveşte atitudinea noastră faţă de invenţiile ştiinţei, noi ne putem folosi de ele când avem nevoie. Aşa cum apostolul Pavel vorbea despre folosirea lumii, scopul nostru e doar acela de a folosi aceste lucruri. Totuşi, desfătarea în lux e altceva. Unii creştini refuză orice lux şi orice lucru ce contribuie la desfătarea cărnii dar noi nu spunem că nu ar trebui să folosim absolut deloc anumite lucruri; dar spunem căci orice lucru în exces înseamnă lux!

   Indiferent dacă e vorba de îmbrăcăminte, hrană, adăpost - cât timp e ceva excesiv sau dincolo de nevoia noastră, este un lux şi e conform principiului babilonian. Dumnezeu ne permite tot ceea ce avem nevoie dar El nu ne permite lucruri ce depăşesc nevoile noastre.

   Ar trebui să ne organizăm trăirea  potrivit principiului nevoii; atunci, Dumnezeu ne va binecuvânta. Dacă trăim conform poftei noastre, atunci trăim conform principiului Babilonului şi Dumnezeu nu ne va binecuvânta.