Creştinul... ţinta întunericului?

   Întunericul n-a ținut cont niciodată de vârsta creştinului spre a-l ataca în tinereţe mai mult și la bătrânețe... mai puțin.
   Noi creștinii, suntem ținte vii până vom închide ochii, tineri sau la bătrânețe. Un creștin bine intenționat cu multă grijă față de viața cu Dumnezeu, va fi întotdeauna ținta favorită a întunericului.
   Niciodată n-o să ''împiedici din alergare" o persoană care nu aleargă, ci numai un alergător este împiedicat să nu ajungă la țintă, la premiu.
   Despre depresiile spirituale conform vârstei sunt foarte multe de scris iar noi, cei care suntem în pragul bătrâneții cred c-am avea multe de spus...
   Sigur, la tinerețe, eşti implcat într-un anumit mod în activitatea creştină iar la bătrânețe... altfel, dar Domnul, Care ne-a creat și ne-a dozat puterea, vârsta, cunoaște credincioșia, puterea, greutăţile, împlicarea...
   Este greu într-adevăr, la vârsta mai înaintată, pentru că vrei să te obişnuieşti, să îți găsești locul în propriul trup (mai ales dacă devi bolnav!) - mai greu ca în tinerețe, (este ca și când ''cineva'' ți-a aruncat din spate o haină grea pe care n-ai văzut-o, n-ai vrut s-o primești dar... trebuie să mergi îmbrăcat cu ea... fără să ai posibilitatea să o mai dai jos!).
   Domnul ne cunoaște în mod personal și El ne cere să facem atât cât putem din puterea pe care o avem, cu dragostea, sinceritatea cu care am fost echipaţi de El.
   Suntem ţinte dar, nu întotdeauna ochite!

   Alexandrina Tulics