Matei 5:13 spune „Voi sunteţi sarea pământului. Dar, dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară şi călcată în picioare de oameni.”

Acesta este un verset mic dar cu un adevăr mare. Oamenii care au adevărul, pe Cristos în inimă şi trăiesc după îndemnurile Lui sunt sarea pământului. Aceasta nu este o laudă pentru cineva ci o constatare corectă a unui adevăr. Dar de ce sare? Este importantă sarea? Da, este importantă. În primul rând, atât în vechime cât şi în zilele noastre, sarea poate fi folosită pentru conservarea hranei. Cel credincios are în sufletul său hrană spirituală în stare conservată şi atunci când este nevoie oferă din această hrană şi altora din jurul său. Această hrană spirituală este de aşa natură şi valoare că dă viaţă veşnică celui ce o mănâncă. În al doilea rând, sarea topeşte gheaţa. Este atâta gheaţă în sufletele oamenilor din această lume. Păcatul a îngheţat atâtea inimi care nu mai au iubire curată faţă de semenii lor. Îngheţul inimii tale te face răzbunător, răutăcios şi neiertător. Starea aceasta a inimii tale va aduce iadul în sufletul tău, atât aici pe pământ dar mai ales după moarte, dacă nu te căieşti de gheaţa, de păcatele inimii tale şi dacă nu laşi ca iubirea lui Isus să intre în viaţa ta. Cuvântul omului sfânt va topi gheaţa din multe inimi. Familii dezbinate şi în pragul divorţului îşi vor putea găsi din nou fericirea când vor lăsa ca adevărul Lui să le pătrundă în inimă, când vor înţelege măreţia adevărului să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. În al treilea rând, sarea dă gust mâncării. Ce-ar fi o mâncare fără sare? N-ar fi plăcută la gust şi cu greu ai putea s-o mănânci. Ce bună este o vorbă potrivită la vreme de nevoie! O vorbă care să conţină adevăr şi dragoste, bunătate şi compasiune, o vorbă cu sare şi gust bun. Aşa ar trebui să fie vorba celui credincios.

Cum poate sarea să-şi piardă gustul? Dacă o ţii la îngheţ sau căldură, dacă o loveşti cu piatra şi o sfărâmi mărunt sau dacă pui o tonă de greutate pe ea, oare îşi pierde gustul? Nu, nicidecum. Şi totuşi, sarea îşi pierde gustul prin amestec cu alte elemente. Ce-ar fi ca într-un pachet de sare să pui pământ, nisip, petrol sau altele de felul acesta şi apoi să le amesteci bine? Ai mai putea apoi s-o foloseşti la ciorbă? Ai mânca tu însuţi din acea mâncare? Cu siguranţă că nu. Amestecul cu lumea strică sufletul. Amestecul cu principiile păcătoase ale lumii fac ca sarea din sufletul tău să-şi piardă puterea de-a săra şi la urmă sufletul fără sare să fie aruncat în întunericul de afară, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor (Marcu 9:38-50). Sunt oameni care fac rău altora doar din când în când, care înjură sau mint din când în când, care fură, curvesc sau se îmbată din când în când, care fac păcate doar din când în când. În sufletele lor sarea bună este amestecată cu elemente rele şi dacă nu vor da afară răul din inimile lor vor fi aruncaţi într-o zi afară. Aşa face orice gospodină cu sarea din cămara sa care-şi pierde gustul şi la fel va face şi D-zeu într-o zi.

Duhul Sfânt i-a spus lui Ezechiel într-o zi câteva lucruri asemănătoare cu acest verset. La Ezechiel 3:17-21 scrie „Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea! Când voi zice celui rău: ‚Vei muri negreşit!’, dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar, dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul! Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar, dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască şi nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!”