Două întâmplări adevărate

   Într-o seară, erau patru tineri la o biserică. Predicatorul a vorbit despre mântuirea sufletului, despre rai şi iad. Cei patru, râdeau şi-şi dădeau coate. La sfârşit, s-au întâlnit cu predicatorul pe holul bisericii şi, într-un mod ironic, unul dintre ei l-a întrebat care-i distanţa de la biserică până în iad. Predicatorul i-a răspuns „tinere, eu nu ştiu care-i distanţa de la biserică până în iad dar ştiu că oamenii trebuie să asculte de Dumnezeu ca să nu ajungă acolo”.

   Au plecat toţi patru, râzând ironic... Distraţi fiind, au apăsat prea tare acceleraţia maşinii, au pierdut controlul maşinii şi-au intrat sub un tir ce venea din sens opus. Au murit toţi patru pe loc. Cineva, a calculat distanţa de la biserică până la locul accidentului şi-a găsit vreo douăzeci şi trei de km. Atâta a fost distanţa până la iad pentru ei...

   Au avut o şansă dar, au irosit-o datorită necredinţei lor.

   Când cineva îşi bate joc de adevăr sau de oamenii lui Dumnezeu, s-ar putea să fie pedepsit aspru la scurt timp...

   O altă întâmplare:

   Era o tânără mai rebelă dintr-o familie credincioasă. Într-o seară, s-a pregătit să meargă undeva împreună cu câţiva prieteni de-ai ei. Erau distraţi. Înaintea plecării, mama ei a zis „fata mea, cheamă-L pe Dumnezeu să vă ocrotească şi să fie cu voi pe drum”  iar aceasta, a răspuns:

    „Mamă, pentru Dumnezeu, nu mai este loc decât în portbagaj”.

   Au plecat cu maşina să se distreze. Din nefericire, n-au mai ajuns la destinaţie căci s-au ciocnit frontal de o altă maşină şi-au murit cu toţii pe loc...

   Interesant a fost că cineva a deschis portbagajul maşinii care nu era lovit deloc. Acolo, a găsit câteva cofrage pline cu ouă şi nici măcar un ou nu se spărsese, în timp ce toată partea din faţă a maşinii era distrusă şi toţi pasagerii morţi...

   Dumnezeu a dorit să dea o lecţie pentru ca oamenii care au ochi de văzut să vadă şi cei ce au urechi de auzit să audă.

   Pentru cei orbi şi surzi spiritual totul este în zadar...