Printre lacrimi, mama...

... Când am văzut ca Domnul - Stăpânul vieții te-a așezat în grădina trupului meu și m-a făcut vrednică să-ți fiu mamă, am îngenunchiat la picioarele de Mântuitor și I-am muțumit pentru dragostea Lui și bucuria ce mi-a trimis-o. Te-am primit cu sfântă bucurie, de parcă nu mai era nimeni în Univers în afară de noi doi! ! I te-am dăruit Lui, ca nimeni să nu-ți atingă viața, să-ți facă rău...

   Mi-am dăruit timpul ție, creșterii tale și nu  de  puține ori am văzut mâna Domnului intervenind în timpul intrauterin, la nștere, și după...

   Am petrecut ani frumoși, plini de pace, sănătate; am trecut peste emoțiile unei operații cu încredințarea sfântă că Dumnezeu este lângă noi, ne-ajută... și așa a fost!

   M-am bucurat toți anii de creșterea ta sub mâna sfântă și curată a Stăpânului, Care te-a ajutat să mergi la una din cele mai bune universități  pentru a deveni ceea ce ai ales să fii profesional în viață.

   Am lăcrimat în mulțumiri zi și noapte însoțindu-te pe unde ești, ți-am purtat de grijă ca o mama, dar ai uitat ceva!

   Ai uitat drumul rugilor împreună, cântările de laudă, închinările în Duh și Adevăr sub a căror mână ai crescut...

   Ești rece și distant când te întreb de Dumnezeu și foarte tăcut... Tăcerea ta îmi face obrajii uzi de lacrimile ce le vărs înaintea Tatălui pentru viața ta...

   Cuvintele mele despre Mântuitor sunt fără răspuns din partea ta...

   Mă ții nopțile și zilele cu ochii lipiți de cer... rugându-L pe Dumnezeu să te adauge celor care-L cunosc, iubesc, slujesc.

   Printre lacrimi... mama,

   Alexandrina Tulics