2 Corinteni 3.16 spune: "Dar atunci când ea (inima) se întoarce spre Domnul, vălul este dat la o parte". Inima trebuie să fie întâi întoarsă spre Domnul. Aceasta este adevărata pocăinţă. Atunci când eram căzuţi, inima noastră era întoarsă DE LA Domnul. Dar când ne-am pocăit, inima noastră a fost întoarsa ÎNSPRE Domnul. Întoarcerea inimii spre DOMNUL nu are loc odată pentru totdeauna.

   Inima trebuie întoarsă spre Domnul tot timpul zilei, zi de zi.

   Foarte mulţi spun: "O, de ce nu am călăuzire? De ce nu ştiu care e voia Domnului?" Dar se pune întrebarea unde este inima lor şi în ce direcţie este îndreptată ea? Inima lor trebuie sa fie întoarsă către Domnul şi sa fie în armonie cu Domnul. Atunci când eram tânăr obişnuiam să mă rog din 2 Corinteni 3.16 aproape în fiecare zi: "Doamne, fă-mă să îmi întorc inima spre Tine!" O, lucrul acesta dă rezultate! Încercaţi doar. Înainte de a citi Cuvqntul dimineaţa, înainte de orice, întoarceţi-va inima spre Domnul. Vălul va dispare şi va fi lumină.

   Vălul care este între voi şi Dumnezeu va fi luat prin întoarcerea inimii voastre catre EL, şi veţi vedea Lumina.

   O dată ce inima este reîntoarsă spre Domnul, ea trebuie apoi să exercite CREDINŢA. Romani 10. 9-10, spune: "crezi în inima ta" şi "omul crede cu inima". Trebuie sa învăţăm cum sa ne exersăm inima pentru a crede tot ce ne spune Domnul în Cuvânt. Tot ce simţim în adâncul nostru trebuie să credem prin exersarea inimii. Trebuie sa credem în Domnul în mijlocul împreujurărilor noastre. În toate situaţiile din setul nostru de împrejurări trebuie să ne exersăm mereu inima pentru a-L crede pe Domnul. Dacă ne exersăm credinţa în Domnul, acest lucru ne va feri inima de îndoială.

   Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne protejeze inima de îndoială!

   Apoi, inima trebuie stropită de o conştiinţă rea. Nu inima însăşi trebuie stropită, ci conştiinţa rea. Conştiinţa noastră mereu are nevoie de stropirea sângelui răscumpărător al Domnului Isus. Cu cât ne întoarcem mai mult inima spre Domnul şi cu cât credem mai mult în EL exersându-ne inima, cu atât mai mult vom simţi în inima noastră că greşim în multe privinţe. Dacă inima noastră nu e întoarsă spre Domnul, niciodată nu vom simţi căci conştiinţa noastră e în neregulă. Atunci când inima noastră e întoarsă de la Domnul simţim un singur lucru: că avem dreptate în orice privinţă; oricine altcineva greşeşte dar noi înşine avem dreptate. Atunci când ne întoarcem inima spre Domnul, nu ne putem vedea decât pe noi înşine; nu-i putem vedea pe alţii. Cu cât credem mai mult în El, cu atât vom simţi mai mult cât de mult greşim în alte lucruri. Greşim faţă de soţie, soţ, copii, părinţi, colegi. Ce sunt aceste acuzaţii din inima noastră? Sunt acuzaţiile conştiinţei noastre. În asemenea momente noi vom mărturisi spontan tot ce trebuie mărturisit, conform acuzaţiei launtrice din partea conştiinţei noastre. Cu cât marturisim mai mult, cu atât mai mult sângele Domnului Isus va fi aplicat pe conştiinţa noastră. Ea va fi spălată, curăţită şi fără ofensă - o conştiinţă pură. A ne avea inima stropită de o conştiinţă rea înseamnă căci conştiinţa noastră a fost spălată într-o asemenea măsură încât în inima noastră nu mai există nici o condamnare. Inima noastră e în pace şi plină de bucurie în Domnul.

   Mai mult, conform cu Ezecheil 36.26, inima trebuie să fie înnoită. În Ezechiel 36,35 Domnul a spus: "Vă voi stropi cu apă curată şi veţi fi curăţiţi de toată întinarea voastră şi vă voi curăţi de toţi idolii voştri." Dar aceasta nu e tot. A fi curăţit de toată întinarea, de toate păcatele şi chiar de idoli e ceva doar de partea negativă. Avem nevoie de ceva pozitiv. Prin urmare în versetul următor se spune: "Vă voi da şi o inimă nouă.". INIMA NOUĂ ESTE VECHEA INIMĂ ÎNNOITĂ!

   Astfel, tratarea inimii are loc în 4 etape. Acestea nu au loc o dată pentru totdeauna atunci când noi credem în Domnul Isus şi Îl primim ca Mântuitor al nostru. Noi, cei care Îl căutam pe Domnul, trebuie să ne împrospătăm inima parcurgând aceste patru etape zilnic! Trebuie să ne întoarcem inima spre Domnul, să ne exersăm inima pentru a-L crede, şi să ne avem inima stropită de o conştiinţă rea şi să o avem înnoita din nou, şi din nou. Înnoirea inimii nu are loc odată pentru totdeauna. Eu cred că dacă apostolul Pavel ar fi trăit şi azi, încă ar fi avut nevoie de  înnoirea inimii. Trebuie ca imediat să punem în practică aceste patru etape!

   Aceste patru etape vor face ca inima să funcţioneze aşa cum trebuie. Funcţia inimii e de a-L iubi pe Domnul căci e organul iubitor al fiinţei noastre.

   Inima a fost creată cu scopul de a-L iubi pe Domnul!

   Dragostea ţine de inimă. Oamenii nu pot fi iubiţi cu nasul nostru; nici nu pot fi iubiţi cu mâinile noastre. Inima e singurul organ pentru exercitatea DRAGOSTEI. Nimeni nu poate spune că nu iubeşte nimic. Fiecare iubeşte ceva - fie pe Domnul, fie altceva. Cu cât ne întoarcem inima mai mult spre Domnul, cu atât ne vom exersa inima mai mult să creadă pe Domnul şi cu atât inima noastra va fi mai mult stropită de o conştiinţă rea şi va fi înnoită. Aceasta e funcţia inimii înnoite.

   În fiecare dimineaţă trebuie să ne înnoim inima pentru a iubi pe Domnul tot mai mult!

   Toate experienţele spirituale încep cu dragostea din inimă. Nici un om care se pocăieşte cu adevărat nu e lipsit de dragoste pentru Isus Domnul. Poate nu are cuvintele potrivite de a o exprima, dar înlăuntrul său are un simţământ dulce al dragostei.