Trăim într-o lume  invadată de diverse religii, o lume într-o continuă căutare a adevăratului dumnezeu, o lume confuză, o lume în care fiecare crede că credința lui e cea bună. Întrebarea care se ridică este: doar credem că mergem pe drumul bun sau avem certitudinea că mergem pe drumul bun?  Pe fondul acestei  realități încețoșate diavolul  organizează atacuri mentale bombardându-ne cu întrebări ce pun la îndoială veridicitatea lui Dumnezeu și a Scripturii. De asemenea atacuri am și eu parte. Nu odată mi s-a întâmplat să mă trezesc  întrebându-mă, așa din senin,  dacă Scriptura este reală? Dacă Dumnezeul prezentat de ea este real? Dacă Isus  a existat cu adevărat?  Dacă, de fapt, credința mea este cea adevărată și nu cumva alta este credința cea bună?  Deseori am parte de acest război acerb la nivelul minții pentru că, vedeți dumneavoastră, dacă satan vede că nu-i  ține figura cu un anumit soi de păcate atunci recurge la alte tipuri de atacuri, doar doar reușește cumva să ne înghită. Din păcate nu rămâne niciodată în pană de idei. Așadar, m-am întrebat serios dacă  Dumnezeul  în care eu cred este real și dacă Biblia nu este doar o altă carte de istorie, de povești și basme meșteșugit alcătuite. A  fost un Buddha, a fost un Mahomed, a fost un Confucius și au mai fost atâția alții, n-o să-i înșir pe toți, însă pe lângă toți aceștia mai există și moaște făcătoare de minuni  și voivozi protectori de rele sfințiți post mortem (tradus mai pe înțelesul omului simplu, ca mine, sună cam așa: schelete făcătoare de minuni și schelete protectoare de rele).  Într-o lume cu atâția dumnezei și zei și protectori  cum pot avea certitudinea că n-am o credință falsă și că eu cred în dumnezeul adevărat ?  De fiecare dată când aceste întrebări   năvălesc în mintea mea îmi amintesc cum cu mulți ani în urmă în urma unei rugăciuni adresată Dumnezeului  Bibliei am fost vindecată definitiv și complet de astm; îmi amintesc cum în urma rugăciunilor înălțate către același Dumnezeu, El, Dumnezeul Bibliei mi-a dat ureche muzicală și voce să pot cânta, deși mă născusem complet afonă; îmi amintesc cum același Dumnezeu a intervenit în viața mea în situații de maximă importanță pentru mine și familia mea și a pus bariere și piedici în calea noastră ca să nu ne nenorocim luând decizii care ne-ar fi costat scump mai târziu. Și au mai fost atâtea alte situații dar numărul lor este mult prea mare ca să le trâmbițez. Bun și vrednic de crezare este Cuvântul care zice: ’’ suflete, nu uita niciuna din binefacerile Lui.’’  Cu acest verset țin piept atacurilor satanice de acest tip. Dacă Dumnezeul meu ar fi fost unul mort, precum ceilalți, atunci niciuna din toate minunile de care eu am avut parte nu ar fi avut loc în viața mea. Dacă credința Scripturii ar fi una mincinoasă precum celelalte credințe atunci versetul de mai sus nu ar avea putere să biruiască aceste atacuri de la nivelul minții. Așadar, de fiecare dată concluzionez că ori aș merge să mă rog la mormântul cățelului pe care l-am înmormântat când eram copil și căruia i-am pus și o cruce spre aducere-aminte ori aș merge la vreunul din profeții amintiți mai sus, tot una e; nimic n-ar face diferența. Singura diferență ar fi că într-un mormânt sunt oase de câine iar în celelalte sunt oase de om.  De fiecare dată după ce refac acest circuit istoric parcurs împreună cu Dumnezeul meu diavolul pleacă de la mine, până la o vreme. Cu Dumnezeul Scripturii am o istorie trăită deja, trăiesc prezentul cu El și pășesc, fără umbră de teamă,  înspre viitor împreună cu El.  Sufletul meu este lipit de acest Dumnezeu. După cum viața este indispensabilă unui om ca să poată fi viu, așa Dumnezeul Bibliei este indispensabil vieții mele.

Acest articol nu are menirea de-a mă scoate pe mine în evidență ci de-a mă lăuda cu Dumnezeul meu și cu puterea Cuvântului  Său  și  de-a fi spre folosul altora. Dumnezeul Sfintei Scripturi să ne dea biruință în luptele spirituale ce le avem de purtat. Amin.