Până în 1979, eu şi soţia mea am trăit viaţa noastră de familie pe câmpul de misiune. În acel an s-a născut ultimul din cei opt copii ai noştri. Am trăit în cea mai săracă şi sălbatică zonă din vechiul Mexic. În ciuda multor împotriviri şi ameninţări, ne-am străduit să formăm o biserică într-un teritoriu aproape total neevanghelizat. Mai târziu, vărul meu ni s-a alăturat, împreună cu familia lui. Am progresat văzând cu ochii, iar rezultatele au depăşit cu mult aşteptările noastre. Mii de oameni au fost convertiţi cu adevărat şi au luat naştere multe biserici locale.

   În cei paisprezece ani de şedere în Mexic, Biblia a fost manualul nostru. Am încercat să practicăm şi să învăţă un creştinism de bază nesofisticat. Asta a presupus practicarea unor lucruri ca: RUGĂCIUNEA, CITIREA SCRIPTURII, EVANGHELIZAREA, PREDICAREA ŞI CÂNTAREA.

   Vizitele scurte şi dense pe care le făceam în Statele Unite în acea perioadă, nu erau suficiente pentru a trăi din plin schimbarea subtilă, dar hotărâtă, care cuprinsese Biserica din ţara noastră; o schimbare care a străbătut întreaga lume occidentală. Când ne-am mutat în SUA, am început o slujire în zonă şi am înţeles clar că situaţia deraiase într-un mod înspăimântător de la ordinea biblică.

   Neseriozitatea generală şi lipsa de angajament erau o surpriză dureroasă. În generaţia noastră şi în mare parte din cea anterioară, creştinii din lumea occidentală au trebuit să lupte împotriva confortului, amuzamentului şi bogăţiei, pentru a trăi un creştinism serios şi înflăcărat. Dar situaţia care se generaliza acum, era oricum ceva neaşteptat şi cu mult mai alarmant.

   Am fost aproape copleşiţi de imoralitatea care invada rândurile liderilor creştini şi nu era vorba de cazuri izolate. Legăturile dintre pastori şi femei din adunările lor era o pacoste scăpată de sub control. Predicatori de renume au divorţat de soţiile lor şi s-au recăsătorit, timp în care şi-au menţinut slujba lor publică, iar publicul în general, nu părea deloc scandalizat.

   Creşterea şi sofisticarea rolului atribuit consilierii creştine ne-au zăpăcit. Consilierea îţi răpea săptămânal ore preţioase pentru a încerca să rezolvi multe probleme şi încurcături. Cuvinte şi fraze noi precum TEAMA DE RESPINGERE, ETALAREA MERITELOR PERSONALE, LIPSA DE AUTOSTIMĂ, NEPUTINŢA DE A IUBI PE CINEVA,  au ajuns la urechile noastre tocmai din partea acelora care ne învăţau să înţelegem cum puteau aceste lucruri să se raporteze la învăţăturile Noului Testament.

   Apoi, mai era şi profesionalismul pe care  îl atingea amuzamentul creştin. Evanghelia televizată a atins cote cutremurătoare: casete, coregrafie, tehnici microfonice, recuzită. Concerte ţinute de personalităţi faimoase au atras mii de persoane care au răspuns muzicii cu apaluze, fluierături, ţipete, huiduieli. Casete şi înregistrări evanghelice au atins PREŢURI MAXIME!

   Drama, mima, clovnii şi marionetele nu mai erau destinate pentru distracţia copiilor ci au devenit parte majoră a lucrării de evanghelizare.

   Teancuri de cărţi cu subiecte precum hrana sănătoasă, îmbunătăţirea şi implicarea personalităţii în activităţile sociale, au umplut rafturile librăriilor creştine. Clasicii, oamenii mari ai lui Dumnezeu, cărţile despre rugăciune şi viaţă evlavioasă au fost împinse spre colţurile întunecate ale librăriilor. Săli imense au fost umplute de oameni ce frecventau seminarii despre orice subiect imaginabil. Mass-media, corespondenţa, comitetele locale de partid din întreaga ţară au promovat acţiuni politice creştine.

   Ne-am convins din adâncul inimilor noastre că lucrurile la care asistam, erau străine de intenţiile Domnului Isus Hristos. Multe dintre ele erau în afara Scripturii. Unele erau chiar împotriva Scripturii.

   Era imposibil să ne imaginăm că Petru şi Pavel ar fi încurajat şi ar fi participat la astfel de acţiuni.

   Mai întâi am fost şocaţi, apoi mâniaţi, şi în final ne-am dat seama că nu trebuia să ne lăsăm atraşi în acest curent. În cel mai bun caz, aceasta era o abatere serioasa de la Noul Testament. În cel mai rău caz aceasta era o nouă formă de religie şi Cristosul proclamat era altul decât Cristosul din Biblie.

   Nu este posibil ca duhuri sinistre să fi intrat şi să fi furat slava Lui?