Ne întâlneam pentru rugăciunile matinale cu perechi de tineri căsătoriţi care fac parte dintr-un centru de reabilitare a toxicomanilor din Spania. Am vorbit într-o dimineaţă din Evanghelia după Ioan capitolul 14 şi punctul central a fost acesta:

   "Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că El Se va întoarce. Voia ca ei să fie cu El pentru totdeauna. Dragostea Lui pentru noi nu este mai mică. În primul rând El a venit pentru fiecare din voi. Aţi fost răzvrătiţi, plini de mândrie şi încăpăţânare, dar El a început o lucrare fascinantă în vieţile voastre. Aţi fost atraşi cu funiile dragostei până când aţi fost câştigaţi pentru El. În acelaşi fel, El va veni din nou. Domnul vă vrea mai aproape de El, de aceea va veni personal şi vă va duce în Casa Tatălui Său."

   În timp ce spuneam aceste lucruri, am observat ochi înlăcrimaţi. Pentru aceşti oameni, veşnicia nu e un viitor îndepărtat, pe care ei îl contemplă de departe cu melancolie. Ei umblă pe coridoarele morţii. Cei mai mulţi dintre ei au virusul HIV şi unii din colegii lor au murit din cauza complicării bolii. O pereche de tineri s-au întors recent din Moscova unde au înfiinţat o biserică. Soţul era prea slăbit ca să mai lucreze cum trebuia într-un mediu străin. Soţia îşi pierduse primul soţ din cauza bolii SIDA. Ea are o fiică de 9 ani.

   Milioane de credincioşi din China sunt supuşi unor insuportabile presiuni psihologice, dificultăţi şi neplăceri zilnice ca şi unei persecuţii organizate. Acelaşi lucru se poate spune despre mulţi alţi fraţi de-ai noştri. Pentru ei lumea este ostilă, deoarece sunt creştini.

   Cei mai mulţi dintre noi, cei din Vest, trăim confortabil în condiţii puţin comune creştinilor de-a lungul istoriei. Suntem teologi de fotoliu, care cunoaştem foarte puţin din experienţa câmpului de luptă. O ducem bine pe această planetă bătrână. De aceea, puţini sunt aceia cărora le este dor de cer, sau care aşteaptă cu nerăbdare întoarcerea Domnului Isus. Trebuie să vedem că această lume este un duşman perfid, care ne fură binecuvântările veşnice mult mai mari.

   Cred că doar o scurtă privire asupra Cristosului din Apocalipsa va nimici iluziile ispititoare de pe acest pământ, va şterge nepăsarea noastră şi ne va umple sufletele de dor.

   Revelaţia lui Cristos a reînflăcărat în sufletul apostolului Ioan pasiunea revenirii Lui, exprimată la sfârşitul cărţii:

   "Vino Doamne Isuse!"

   Exilat în insula Patmos, ochii batrânului apostol s-au concentrat asupra începutului unei lumi noi:

   "Iată că El vine pe nori şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin."

   Biserica, căreia el îi scrie, trebuie sa trăiască în asteptarea unui mare eveniment viitor, fără egal în ultimii 2000 de ani. În epistola sa, apostolul Ioan a numit-o 'această nădejde; deoarece 'vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este'. Apostolul Pavel l-a învăţat pe Tit, copilul lui în Domnul, ca şi el sa privească 'la fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos.'

   Nici o personalitate politică sau religioasă nu poate să ofere o soluţie reală şi durabilă la problemele lumii, deoarece nu poate să schimbe răul care este în om. Orice nădejde cu excepţia întoarcerii lui Cristos, este falsă şi serveşte numai ca să abată pe oameni de la devăr. Domnul Isus a spus: 'Toţi cei ce au venit înainte de Mine, sunt hoţi şi tâlhari.' Tot El ne-a înştiinţat despre Cristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi care spun: ' Iată, Cristosul este aici, sau acolo... Iată-L în odăiţe ascunse'. Când Domnul Isus va veni ca să aşeze din nou lucrurile pe pamânt, atunci' ORICE OCHI ÎL VA VEDEA'.

   Cel care este lesne crezător va fi luat prin surprindere. Lumea e întotdeauna în afara programului lui Dumnezeu. Revenirea lui Cristos este imposibil să fie prezisă de legi umane sau naturale. Omenirea este răzvrătită împotriva Creatorului ei şi nu poate înţelege căile LUI. Ostilitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de Cristosul Lui, caracterizează rasa umană şi toate sistemele ei de guvernare.

   Oricum, va veni ziua când lumea va fi dată în mâinile Celui pe care L-a răstignit. Milioane de oameni vor plânge şi se vor boci atunci când se vor trezi din iluziile lor temporare şi vor vedea realităţile veşnice. Cel, de care ei s-au îndoit şi pe care L-au uitat şi L-au ignorat va fi descoperit oricărui ochi. Suflete căzute şi cugete vinovate vor fi cuprinse de durere şi disperare.

   Mielul are o înfăţişare înspăimântătoare atunci când este privit din afara mântuirii. Împăraţi, preşedinţi, intelectuali, generali, bogaţi, atleţi, robi şi oameni liberi vor striga la munţi şi la dealuri să cadă peste ei. Cartea noastră apocaliptică anticipează cuvintele lor:

   "Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului."

   Apocalipsa dă o descoperire completă a unui Cristos care nu va mai fi luat în bătaie de joc. Puterea tronului, care îi înfricoşează şi pe îngeri va prelua controlul asupra pământului. Păcatul nu va mai fi tolerat. Toate lucrurile vor fi puse în ordine, iar neprihănirea va domni de la răsăritul soarelui şi până la apus.

   Când inima e într-o stare bună înaintea lui Dumnezeu, atunci nu e nevoie să te temi de El. Cei care se închină Lui cu adevărat înţeleg că e nevoie de o manifestare a mâniei lui Dumnezeu pentru o lume de oameni care nu se pocăiesc. Ei înţeleg, deoarece ei au privit în interiorul naturii lor căzute. Ei au experimentat o dezvăluire a păcatului şi ticăloşiei lor înaintea unui Dumnezeu sfânt şi de temut.

   Cu cât îţi apare mai clar faptul că meritai să fii pedepsit, cu atât mai minunată îţi apare îndurarea. Închinătorii adevăraţi au înţeles măreţia mântuirii. Ei au fost luaţi din pragul iadului şi duşi la porţile cerului. Ei au fost schimbaţi din natura urât mirositoare a lui Adam, fiind făcuţi părtaşi ai vieţii Fiului lui Dumnezeu. Lauda lor izbucneşte dintr-o inimă zdrobită. Ei aşteaptă ziua când sămânţa dătătoare de viaţă din ei, acum năpăstuită într-un mediu ostil, va înflori într-o perfecţiune veşnică la prima vedere a lui Cristos în slva Lui. Mielul îi va duce Acasă la Tatăl.