de Dan Hitz

Războaiele culturale care promovează homosexualitatea s-au amplificat substanţial în ultimele luni şi au pătruns în mod semnificativ în Biserica Creştină. Mulţi dintre cei care au fost cândva apărători puternici ai perspectivei tradiţionale biblice despre sexualitate susţin acum perspectiva că cineva poate să se identifice ca fiind creştin homosexual, poate să se implice în activităţi sexuale homosexuale şi tot va merge în rai. Unii spun chiar că Dumnezeu binecuvântează relaţiile homosexuale. Acest articol va examina pe scurt asemenea opinii şi le va compara cu învăţăturile Scripturii. El are ca scop să fie o scurtă trecere în revistă a unor subiecte cu care se confruntă în prezent creştinismul şi cultura şi nu intenţionează să ofere o examinare comprehensivă a acestor subiecte complexe.

„Nimeni nu te-a osândit? ” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te şi să nu mai păcătuieşti. ” Ioan 8: 10-11

Adevărul simplu din Ioan 3: 16 este că „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ” Prin har suntem „mântuiţi prin credinţă” şi am devenit „creaţii noi”. (Efeseni 2: 8-9, 2 Corinteni 5: 17) Nu putem face nimic ca să ne câştigăm mântuirea. Nu putem fi „destul de buni” ca să ne calificăm pentru cer. Suntem, pur şi simplu, chemaţi să ne predăm viaţa autorităţii lui Isus Cristos şi să primim Duhul Său în noi. În realitate, aceasta reprezintă o predare deplină a drepturilor pe care le avem asupra vieţii noastre şi un dar şi mai mare al mântuirii Sale eterne.

Ce facem după mântuire? Vrea Dumnezeu să ne lase aşa cum ne-a găsit? Pavel scrie în Romani 12: 2 că nu trebuie să ne mai potrivim „chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre”. După mântuire, Domnul ne cheamă să participăm la procesul de transformare. Acelaşi Mântuitor care i-a spus femeii prinse în adulter: „Nici eu nu te osândesc”, a instruit-o şi: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti. ” (Ioan 8: 11) Isus îi cheamă pe toţi cei care Îl urmează să-şi ia crucea şi să-L urmeze. (Matei 16: 24, Marcu 8: 34, Luca 9: 23)

Vreau să fac o paralelă între homosexualitate şi alte păcate, în mod special păcatul sexual. Planul lui Dumnezeu pentru exprimarea sexuală este numai în contextul legământului de căsătorie între un bărbat născut biologic şi o femeie născută biologic. Homosexualitatea nu este un păcat mai mare decât toate celelalte păcate. Este la fel de păcătos ca un bărbat şi o femeie să se implice în activitate sexuală în afara căsătoriei, cum este ca două persoane de acelaşi gen să se implice în activitate sexuală. Este la fel de păcătos ca cineva să vizioneze pornografie heterosexuală, cum este ca doi oameni să se implice în activitate sexuală homosexuală. Păcatul este păcat. Dumnezeu cheamă pe fiecare, de pretutindeni, să se pocăiască. (Fapte 17: 30) În 1 Corinteni 6: 18, Scriptura arată că într-adevăr, că păcatul sexual are consecinţe mai severe asupra inimii şi sufletului credinciosului: „Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. ” Chiar dacă consecinţele păcatului sexual lasă urme adânci în inima celor care îl comit, există iertare deplină prin pocăinţă la piciorul crucii.

Teologia pro-homosexualitate a pătruns în multe denominaţii şi organizaţii creştine. Unii, care se identifică drept creştini, au aruncat şi Biblia, susţinând că a fost deformată de oameni de-a lungul secolelor. Alţii afirmă că Biblia nu trebuie să fie luată literal şi desconsideră versetele care afirmă că homosexualitatea este păcat. Iar alţii interpretează greşit sau reinterpretează pasajele biblice pentru a le susţine convingerile pro-homosexualitate. Pentru o privire aprofundată asupra teologiei pro-homosexualitate, comparativ cu convingerile biblice tradiţionale, citiţi Evanghelia homosexuală? Cum interpretează greşit Biblia susţinătorii pro-homosexualitate de Joe Dallas. ^[1] Dallas înşuşi a trăit şase ani ca homosexual fără să se ascundă, încercând să ducă o viaţă de creştin. În final, a trebuit să se lupte cu întrebarea: „Îmi bazez decizia de a adopta identitatea «homosexual şi creştin» pe convingerea că este voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea… sau în speranţa că este ceea ce Dumnezeu ar putea permite? ” (Citat de pe coperta din spate. )

Sunt multe pasaje în Vechiul şi Noul Testament care identifică în mod clar activitatea homosexuală ca păcat. În Levitic 18: 22 citim: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune”, în timp ce în versetul 20: 13 citim: „Dacă un om se culcă cu un om, cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea: sângele lor să cadă asupra lor. ” 1 Corinteni 6: 9-11 şi Romani, capitolul 1 din Noul Testament identifică homosexualitatea ca pe un păcat, printre multe alte păcate de care trebuie să ne pocăim.

Un argument de bază pe care îl folosesc apologeţii pro-homosexualitate este afirmaţia că Isus nu a spus niciodată nimic despre homosexualitate. Ei interpretează această absenţă ca acceptarea de către Cristos a homosexualităţii. Totuşi, Isus nu a spus niciodată nimic despre abuzul copilului sau despre zoofilie, dar cine ar argumenta că vreuna dintre acele activităţi este acceptabilă? Evangheliile nu susţin că sunt o colecţie exhaustivă a afirmaţiilor lui Isus. De fapt, Ioan scrie că Isus a făcut atât de multe lucruri, încât întreaga lume nu ar putea conţine toate relatările, dacă ar fi scrise. (Ioan 21: 25) Prin urmare, lipsa unei afirmaţii înregistrate nu este o dovadă că Isus nu a spus nimic despre un subiect. Isus a declarat cu adevărat planul creat pentru bărbat şi femeie în Matei 19: 4-6: „Drept răspuns, El le-a zis: «Oare n-aţi citit că Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască» şi a zis: «De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup? » Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. ”

În toate domeniile vieţii, nu numai că Isus a predicat un standard de sfinţenie bazat pe fundamentul folosit de evrei în vremea Lui, Scripturile Vechiului Testament, ci a ridicat standardul de sfinţenie, pentru a include gândurile şi intenţiile inimii. „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. ” (Matei 5: 28) Putem, de asemenea, vedea chemarea la puritatea sexuală în conciliul de la Ierusalim din Fapte 15, când apostolii s-au întâlnit ca să discute ce legi trebuiau să păzească ne-evreii convertiţi. Abţinerea de la imoralitatea sexuală era unul dintre cele patru domenii din legile evreieşti pe care ne-evreilor convertiţi li s-a cerut să îl respecte. Legile despre imoralitatea sexuală au fost luate direct din legea Vechiului Testament.

Un alt argument al teologilor pro-homosexualitate este că Pavel şi-a inventat propriile cuvinte, care nu a intenţionat să fie traduse drept homosexualitate. Joe Dallas scrie despre aceasta în cartea sa Evanghelia homosexuală? Cum interpretează greşit Biblia susţinătorii pro-homosexualitate. ^[1] El relatează că Pavel a inventat de fapt o sută şaptezeci şi nouă de cuvinte în epistolele sale. Dallas foloseşte explicaţia că acele cuvinte greceşti pe care le-a folosit Pavel ca să creeze cuvântul arsenokoite, pe care îl traducem ca „homosexual”, vin din două cuvinte cu înţelesuri foarte specifice. Arsenos este folosit ca să evidenţieze definiţia fizică a unui bărbat sau copil de sex masculin. Koite este folosit pentru a specifica un pat sau o canapea folosită în context sexual, ca patul căsătoriei din Evrei 13: 4: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul [koite] să fie nespurcat. ” Dallas scrie: „Când Pavel a inventat termenul arsenokoite, l-a luat direct din traducerea greacă a interdicţiilor din Levitic împotriva comportamentului homosexual. Intenţia lui nu ar fi putut fi mai clară. Deşi arsenokoite este întâlnit doar la Pavel, termenul se referă specific şi fără ambiguitate la sexul între bărbaţi. ” (p. 213)

Există numeroase argumente ale comunităţii pro-homosexualitate care se bazează mai degrabă pe observaţii, decât pe Scripturi. Printre ele sunt multe relatări despre bărbaţi şi femei, unii care în trecut au fost lideri ai mişcării foştilor homosexuali, care au căzut. Realitatea Scripturii arată că vor fi întotdeauna bărbaţi şi femei care cad de la credinţă dintr-o mare varietate de motive. (A se vedea parabola semănătorului în Luca 8. ) Ceea ce nu invalidează realitatea că există mulţi alţii care continuă să umble în credinţă. Comunitatea pro-homosexualitate citează numeroase studii ştiinţifice care pretind că dovedesc că homosexualitatea este înnăscută şi neschimbabilă. Ea ignoră studiile care arată că mulţi au învins homosexualitatea şi studiile care nu au reuşit să identifice o cauză biologică a homosexualităţii. Există o mulţime de informaţii despre cercetările ştiinţifice pe această temă pe site-ul Asociaţiei Naţionale pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii [NARTH] la www. narth. org. Nimeni nu a reuşit vreodată să găsească un element genetic concludent pentru homosexualitate, totuşi oamenii de ştiinţă au găsit elemente genetice pentru alcoolism şi furie. Cine din comunitatea ştiinţifică ar încuraja vreodată pe cineva să-şi accepte alcoolismul sau furia doar fiindcă sunt genetice?

Susţinătorii homosexualităţii pretind, de asemenea, că deoarece o persoană continuă să aibă atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex, nu şi-a schimbat orientarea sexuală deloc. Ei se ţin în evaluare mai degrabă de abordarea „totul sau nimic”, decât de un continuum mai realist al schimbării. Deşi am fost răscumpăraţi prin lucrarea terminată a lui Isus Cristos pe cruce, continuăm să trăim într-o lume căzută. Când am cedat întru totul păcatului nostru, ne-am antrenat mintea şi corpul ca să răspundă la stimuli păcătoşi. Transformarea este un proces. Vom continua să ne luptăm cu păcatul şi ispita, precum a descris Apostolul Pavel în Romani 7: 15-25, în cunoscutul său mesaj: „Nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. ” Ispita noastră continuă este doar o reflectare a realităţii că suntem sfinţi răscumpăraţi care trăim într-o lume căzută şi că avem nevoie de transformare continuă în lucrarea terminată a lui Cristos. Amintiţi-vă că Isus a fost ispitit în orice mod în care suntem ispitiţi noi, dar fără păcat. Indiferent cu ce păcat ne luptăm, dacă suntem în Cristos, orientarea noastră faţă de acel păcat se schimbă – şi va continua să se schimbe – când ne luăm crucea zilnic şi Îl urmăm. (Luca 9: 23)

Unii creştini privesc activitatea homosexuală ca păcat şi caută să trăiască o viaţă de celibat, menţinând eticheta de creştin homosexual. Deşi aplaud dorinţa lor de a-L onora pe Dumnezeu şi de a nu se implica în activitate sexuală de tip homosexual, nu pot să aplaud folosirea de către ei a etichetei „homosexual”. În 1 Corinteni 6: 9-10, Pavel identifică o varietate de activităţi ca păcătoase: „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. ”

Dintre cele zece păcate identificate în pasaj, numai homosexualitatea este folosită ca etichetă de cei care se luptă cu asemenea ispite, în timp ce se împotrivesc să dea curs ispitei. Cei mai mulţi (dacă nu toţi) bărbaţi heterosexuali căsătoriţi se luptă cu pofta heterosexuală, dar niciunul nu merge de colo-colo identificându-se ca un creştin adulter, oferind explicaţia că nu se implică în activitate sexuală în afara căsătoriei. Nici nu se identifică cineva ca un creştin hoţ sau ca un creştin ucigaş. O excepţie pot fi cei din programele de recuperare care se identifică drept alcoolici, dar prefer focalizarea pe programele Celebrează Recuperarea. Astfel de programe nu acceptă eticheta de alcoolic, ci afirmă că celebrează recuperarea din „alcoolism” sau din oricare dintre „rănirile, dificultăţile psihologice sau emoţionale şi obiceiurile”^[2] vieţii.

Faptul de a te autoidentifica drept creştin homosexual te menţine legat de o identitate păcătoasă şi de o concepţie păcătoasă despre lume şi viaţă. Prin urmare, eticheta de creştin homosexual nu este o etichetă biblică de adoptat. Pavel scrie în Efeseni 4: 21-24: „Aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul. ”

Pentru noi, cei care suntem adevăraţi urmaşi ai lui Cristos, este esenţial să ne ţinem tare de adevărata noastră identitate de sfinţi răscumpăraţi: „Cristos în voi, nădejdea slavei”. (Coloseni 1. 27) Precum afirmă 1 Corinteni 6: 11: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru. ” Răscumpărarea şi o identitate în Cristos sunt disponibile pentru toţi.

Trebuie să facem o distincţie semnificativă când ne uităm la păcatul din viaţa credinciosului. Nu este păcat să fii ispitit sau să ai atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Însuşi Isus a fost ispitit în orice mod în care suntem ispitiţi noi, dar fără păcat. (Evrei 4: 15) Ispitele şi atracţiile devin păcat când începem să ne implicăm în ele şi să acţionăm conform lor în gând sau în faptă.

Există, de asemenea, diferenţe semnificative între motivaţiile celor care se confruntă cu homosexualitatea. Mai întâi, sunt unii care se luptă cu homosexualitatea, o recunosc ca păcat, se împotrivesc ei, dar ocazional cad în pornografie sau întâlniri sexuale. Cei din acest grup reacţionează la acţiunilor lor păcătoase cu zdrobire şi pocăinţă. Sunt prompţi în a-şi mărturisi păcatul şi caută schimbarea. În al doilea rând, sunt unii care cred că activitatea homosexuală este păcătoasă, dar tot aleg să se implice fără restricţii în ea, dintr-o varietate de motive. Unii au renunţat la luptă şi s-au supărat pe Dumnezeu. Unii aleg plăcerea păcatului, în locul dreptăţii lui Dumnezeu. Iar alţii abuzează de harul lui Dumnezeu şi îl transformă în permisiunea de a păcătui. Cei din acest grup reacţionează la păcatul sexual cu o inimă împietrită, nesimţitoare. În al treilea rând, sunt unii care au fost cu adevărat înşelaţi să creadă că Dumnezeu binecuvântează homosexualitatea şi se implică în activitatea homosexuală, celebrând-o ca pe un dar de la Dumnezeu. Ne întrebăm dacă cei din acest grup îşi trăiesc viaţa într-un conflict secret între spiritualitate şi sexualitate.

Când privim la cele trei grupuri, trebuie să ne amintim că Filipeni 2: 12 ne spune să ne ducem la capăt mântuirea cu frică şi cutremur. Nu este treaba noastră să judecăm motivaţiile inimii cuiva sau să judecăm dacă este sau nu cu adevărat mântuit. Numai Dumnezeu cunoaşte adevărata intenţie a inimii cuiva; totuşi, cineva care s-a pocăit va aduce roade ţinându-se de pocăinţă. (Luca 3: 7-9, Matei 7: 15-23) Harul lui Dumnezeu este abundent pentru primul grup de oameni, care se luptă cu păcatul şi sunt gata să se pocăiască. În 1 Ioan 1: 9 citim: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. ” Evrei 10: 26-27, 29 prezintă o avertizare serioasă pentru cei din al doilea grup, care au primit adevărul şi aleg să umble în păcat.

Dacă vom continua să păcătuim deliberat după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu rămâne nicio jertfă pentru păcat, ci doar o aşteptare plină de teamă a judecăţii şi focului dezlănţuit, care îi va mistui pe duşmanii lui Dumnezeu. Cu cât mai sever credeţi că merită să fie pedepsit un om care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, a tratat ca pe un lucru păcătos sângele legământului care l-a sfinţit şi a insultat pe Duhul harului?

Cei din al treilea grup, care au fost înşelaţi să creadă că homosexualitatea este un dar de la Dumnezeu, se află, de asemenea, sub o avertizare serioasă în Galateni 6: 7-8, care afirmă: „Nu vă înşelaţi: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit. » Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. ”

Vestea bună este că îndurarea şi harul lui Dumnezeu sunt disponibile pentru cei din toate cele trei grupuri descrise mai sus. Petru este un exemplu excelent al îndurării lui Dumnezeu, care ajunge la noi în păcatul nostru şi ne cheamă la pocăinţă. Vedem mila lui Isus avându-l ca ţintă pe Petru, care, după ce s-a lăudat că nu era ca ceilalţi şi că nu-L va tăgădui niciodată pe Domnul, tocmai aceasta a făcut. (Marcu 14) În Ioan 21 Îl vedem pe Isus întinzându-i mâna lui Petru cu dragoste. Vedem procesul prin care Isus îl ajută să recunoască profunzimea păcatului său, nevoia de pocăinţă şi de a privi dincolo de acţiunile şi chemările altora, pentru a umbla în chemarea specifică pe care Domnul o avea pentru el. Pocăinţa este disponibilă pentru toţi cei din grupurile descrise mai sus. Există lideri în mişcarea foştilor homosexuali care au declarat public că erau implicaţi în bisericile pro-homosexualitate atunci când Duhul Sfânt le-a convins inima să se pocăiască de homosexualitate. Nimeni nu se află dincolo de îndurarea lui Isus Cristos.

Dacă ai atracţii homosexuale nedorite, există speranţă. Dacă te lupţi cu homosexualitatea de mult timp şi ai obosit în luptă, caută ajutor. Nu umbla în singurătate în călătoria ta. Apelează Reconciliaton Ministries la (586)739-5114 şi află despre resursele misiunii, despre grupuri şi servicii care te pot asista pe drumul pe care îl ai de străbătut pentru a ieşi din homosexualitate. Dacă simţi că te-ai luptat un timp mult prea îndelungat sau că ai căzut prea departe din har ca să te mai întorci vreodată, aminteşte-ţi că „Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Cristos. ” (Filipeni 1: 6) Există speranţă şi vindecare în Isus Cristos pentru oricine Îl caută.

„Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. ” 1 Ioan 2: 1-2

Referinţe şi resurse recomandate

^[1] Dallas, Joe. The Gay Gospel? How Pro-Gay Advocates Misread the Bible. Harvest House Publishers, 2007, www. amazon. com.

^[2] Site-ul Celebrate Recovery, Inc. , www. celebraterecovery. com, accesat pe 29 aprilie 2012.

^[3] Gagnon, Dr. Robert. The Bible and Homosexual Practice Texts and Hermeneutics. Abingdon Press, 2002, www. amazon. com.

^[4] National Association for Research and Therapy of Homosexuality, www. narth. org.

[Dan Hitz,  Gay and Christian? Can I Be? Copyright © 2012 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. ]

Clic aici pentru mărturia lui Dan Hitz!